(P) Bubble Brasil » Corespondență specială din tabăra de Fotbal Coca-Cola din Brazilia

„Brasil, Brasil!”. Lumea întoarce capul. Pe culoarul avionului cu toţii îl zăresc mai întîi pe croat – era şi greu de ratat cu pătrăţelele lui de Mandzukic uşor obosit. Dă din cap către locul de unde fusese contrat, puţin mai […]

vineri, 13 iunie 2014, 5:47

„Brasil, Brasil!”. Lumea întoarce capul. Pe culoarul avionului cu toţii îl zăresc mai întîi pe croat – era şi greu de ratat cu pătrăţelele lui de Mandzukic uşor obosit. Dă din cap către locul de unde fusese contrat, puţin mai în spate şi la dreapta. Două doamne aşezate pe rîndul de scaune lateral, ele scandau. Aranjate, distinse. Le-ai fi văzut mai degrabă la teatru. Apoi, spre uimirea tuturor, cele două pasagere încep să cînte susţinut un imn care conţinea distinct numele Corinthians. Nu ne-a venit să credem. Bun venit în nebunia fotbalului.

Pasiunea se simte în orice şi oricine se îndreptă spre Sao Paulo, buricul pămîntului în aceste zile în care nu e clar cine ar fi de dorit să dea mai repede declaraţii, Neymar sau vreun şef de şantier al stadionului meciului de deschidere, poate ne zice dacă va fi gata… Pasiunea şi emoţia. Mai degrabă emoţia. Pentru Radu Neamţ, e sigur. Din Livezile pînă la Sapucai Mirim, un loc pierdut în munţi, dar regăsit prin efervescenţa a peste o sută de tineri din 20 de ţări, reprezentantul României la Copa Coca-Cola Camp, care a început marţi, a mai trăit o viaţă cel puţin egală cu cei 14 ani de pînă acum. A înghiţit cu ochi mari şi lacomi un drum de o zi şi toţi oamenii fascinanţi care i-au ieşit în cale, de la poloneza tăcută, cu mers de fotbalist, pînă la noii prieteni din Tanzania, Chile sau Jamaica ori oficialul african pe care aproape că îl implora să tragă la poarta, deşi era adversarul lui în meciul de pe Play Station. Pentru frumuseţea fazei.

Ok, România nu e la Cupa Mondială, dar poate şi pentru că sînt generaţii care au rămas închise într-o idee opacă despre fotbal. Emoţia şi pasiunea care te împing de la spate, asta e pe punctul de a experimenta Radu la vîrsta la care e la fel de important să te umpli bucurie şi cunoaştere ca datul corect cu piciorul într-o minge. E fascinant felul în care tinereţea se organizează într-un loc în care e lăsată să se exprime.

Schimburile culturale în acest spaţiu inteligent structurat se produc instantaneu în toate direcţiile. Vor fi multe evenimente care vor topi masa de adolescenţi într-o solidă prietenie. Se vor înfrunta şi se vor alia. Vor exista cîştigători, dar nu şi învinşi. Cam aşa trebuie sădit în pămînt proaspăt. Şi lucrurile se întîmplă repede, în ritmul băieţilor şi fetelor de toate culorile şi limbile, feţe în care viaţa o ia la goană pe măsură ce se scutură de zgura zecilor de ore de călătorie.

Evident toată lumea aşteaptă să vadă, din tribunele Arenei Corinthians, festivitatea de deschidere şi primul meci, Brazilia-Croaţia. Deja această sărbătoare străluceşte în ochii lor. „Cine, cine va cîştiga Cupa Mondială?”, a întrebat retoric în prima zi şi la prima oră maestrul de capoiera, uitîndu-se cu o duritate teatrală în ochii fiecărui adolescent din grupa lui Radu. Şi să te ajute Isus cel cu braţele deschise să dai alt răspuns decît unicul şi de necontestat! În Brazilia, chiar şi atunci cînd e vorba de fascinanta luptă-dans inventată de sclavi şi în care excelează actorul Vincent Cassel, nu te joci cu aşa ceva. Pot fi scandaluri sau contestări, greve şi certuri la nivel înalt. dar cînd Selecao va intra pe Arena Corinthians toate vor fi puse pe hold.

Pînă atunci, în tabără, lecţia de lupte acrobatice a dat o idee despre spiritul locului. Totul s-a întîmplat într-un ritm electric. S-a cîntat şi s-a dansat, într-un amestec de glume şi spirit războinic pînă cînd cu toţii, irakienii şi fetele fotbaliste din SUA, jucătoarea poloneză sau africanii au reuşit să se dea peste cap, să meargă în mîini sau să evite permanent ondulîndu-se loviturile adverse. Un ansamblu fantastic de spirit, corp şi comunitate care s-a terminat cu samba generalizată. Aşa a început să se construiască turneul de fotbal care se va juca aici avînd în ochi primul meci al Cupei Mondiale. Vor fi piepturi bombate.

Jonglerii cu cutii de Coca-Cola, exerciţii de gîndit şi reacţionat rapid fără a lăsa mingea să cadă pe pămînt, tenis cu piciorul, pase cu capul. O schemă de antrenament anti-plictiseală de predat tuturor fanilor de la noi ai miuţei „5 contra 2” a umplut ziua. Mai ales ora de fotbal-volei în prezenţa unui fost campion mondial a ridicat la un colţ vălul de pe secretul talentului sud-american. „La ei, copiii nu ajung pe un teren adevărat de fotbal înainte de a fi trecut ani buni prin futsal, fotbal-volei sau fotbal pe plajă. Aşa ajung la tehnica pe care o ştim”, mi-a spus Daniel, un fost internaţional venezuelean.

Radu Neamţ n-a putut fi mai fericit. Echipa lui a cîştigat şi figura i s-a luminat. „Asta mi-a plăcut cel mai mult. Da, şi pentru că am învins”. Capoeira? Priveşte în pămînt. L-o fi dat pe spate, dar nu la figurat. „E dans…”, zice ruşinat. E de lucru, după cum spuneam. Dar e de bine dacă Radu va lua în bagaje un pic din cultura fantastică a deschiderii către nou şi către alţii pe care o promovează această întîlnire a copiilor lumii. Radu şi prietenul kenyan, ducîndu-se cu rîndul în cîrcă la una dintre încălzirile distractive ale dimineţii, au arătat tot ceea ce fotbalul uită de multe ori. Din fericire, poate fi reînvăţat cu fiecare nou venit. Şi aventura continuă.