Radu Naum

Evadat din Turul Franței, s-a oprit o perioadă pe semicerc. Acum e în suprafața de pedeapsă. Are opinie, și ca editorialist, și ca moderator

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Naum
Handbaliatorii

Vocea lui Ştefan Birtalan e întretăiată, şi nu din cauza legăturii telefonice, nici urmare a micului şi simpaticului defect de vorbire, un bâlbâit care i-a adus porecla „Bibi”. Emoţie. Nu dintr-aceea de soap care să-ţi mulgă lacrimi, o emoţie adâncă, […]

...

Cei de pe urmă

Britanicii s-au culcat cu City-Utd 0-2 şi s-au trezit cu The Queen-Meghan 0-1. De Ziua Femeii. Care e, de fapt, o zi a drepturilor femeii, ceea ce ne reaminteşte paradoxurile unei umanităţi dornice să ajungă pe Marte, dar având probleme […]

...

Gura bate gândul

„E fenomenal ce face LeBron. Dar nu-mi place când persoane care au acest statut în sport se implică în același timp și în politică. Adică, fă ce faci tu bine. Ține-te de ceea ce faci. Eu, de exemplu, joc fotbal […]

...

Cu sportul la psihiatru

„Închisoare pentru lesbianism, wow!”. Comentariu la articolul despre golgota Marianei Cetiner, fosta handbalistă care vorbeşte, în interviu cu Costin Ştucan, despre abuzurile îngrozitoare suferite pe când era copil şi apoi adult. Da, da, închisoare pentru lesbianism! Şi nu se întâmpla […]

...

Masonaras

E probabil ca preşedintele FRF, exasperat de castanele pe care le încasează în numele grecului, să-l fi forţat pe Vassaras să iasă şi să spună ceva, orice. Şi s-a întâmplat ceea ce era de aşteptat. În interviul de la Telekom, […]

...

Simona şi orfanii

N-am mai trăit de mult aşa ceva. Iată pericolul în clipa în care România a prins de un picior o campioană.

De la o vreme ne-a mai venit sîngele în obraji, în ultimele zile chiar ne-am împurpurat bine de tot. […]

marți, 5 noiembrie 2013, 9:26

N-am mai trăit de mult aşa ceva. Iată pericolul în clipa în care România a prins de un picior o campioană.

De la o vreme ne-a mai venit sîngele în obraji, în ultimele zile chiar ne-am împurpurat bine de tot. Începem să ciripim pe la colţuri. Înălţăm capetele. E ca o retrezire la viaţă, din redacţiile sportive, unde ironiile despre arbitraje sînt atenuate de chiuituri admirative, pînă la pensionarul cu o Dacia obosită care a frînat scîrţîind din toate încheieturile ca să întrebe unde se poate vedea finala Simonei. S-a născut o stea pe un cer gol. Şi o mulţime de ochi bîjbîind în întuneric se ridică acum spre această domnişoară scundă şi bine croită care a parcurs un drum fabulos în mintea mulţimii şi în tratamentul media de la micşorarea de sîni vîndută ca porno-ştire pînă la majorarea de tenis, tratată ca eveniment epocal. Simona, prin natura tenisului, a parcurs acest traseu singură. Avantaj ea. Acum nu mai e deloc singură. E foarte interesant cum va fi negociată această dragoste între ea şi noi. Noi, tînjind mereu după acel Unu care să ni se substituie, trecem printr-o criză profundă de reprezentare. Fără o Nadia, un Năstase, Hagi sau Ponor sîntem pasageri într-un autobuz care rulează fără şofer. Simona, în ciuda performanţelor uimitoare, mai are cale lungă pînă la nivelul de vedetă planetară. Dar e deja instalată de noi pe acest scaun vacant de lider emoţional al unei naţiuni. E momentul să ni se facă un pic frică.

Această iubire care va deveni devoratoare dezvăluie un sevraj adînc. Nu mai producem vedete. Poate că jucătorii naţionalei vor putea cumva, calificîndu-se, să mai repartizeze presiunea afectivă care apasă acum pe psihicul unui singur om. Poate. Deocamdată Simona e ca o pradă minunată în calea unui popor de flămînzi, un părinte adolescent pentru milioane de orfani. Ceva nu e în regulă cu noi. Dacă tot sîntem atît de dependenţi de astfel de supereroi, de ce nu reuşim să-i fabricăm cu o frecvenţă decentă? E o întrebare nu pentru conducători, ci pentru conduşi. Simona, căreia i se vor închina osanale pînă la intoxicare, e asumată fără jenă, încărcată cu toate nerealizările recente, împinsă către turnee de Mare Şlem de parcă am avea vreun drept să-i cerem cerul cîtă vreme nu ne putem face curăţenie pe pămîntul din faţa casei. O aglomeraţie vorbind aceeaşi limbă, o sumă de cetăţeni minaţi de autohoţie şi înşelăciune de sine, are dintr-o dată pretenţii. Pînă acum Simona a avut bunul simţ şi buna educaţie să ne accepte în cîrcă pe toţi. Dar pericolul e acela al deraierii unei cariere care nu va putea susţine, exceptînd un mental de oţel, frustrările unei ţări întregi. După finala de la Sofia i s-a întins un telefon mobil încă fiind pe teren. Era cineva important, desigur. Dar poate că n-ar fi rău ca, dimpotrivă, unii să se facă insignifianţi o vreme.

Comentarii (53)Adaugă comentariu

AKA (2 comentarii)  •  22 noiembrie 2013, 19:31

S-a trezit si Naum ca se pricepe la tenis. Vezi ca ai uitat sa schimbi lantu la bicicleta de pe pinionu mic pe ala mare

AKA (2 comentarii)  •  22 noiembrie 2013, 19:35

Si bai Nea Naume, de ce sa n-o impingem catre turnee de „grand şlem” cum zici mata ca un comunist activist, pentru ca acolo sunt jucatorii mari bai nea naume, nu la turnee de balcaniada ca la sofia, moscova, budapesta si compania;)

HIHIHI (2 comentarii)  •  23 noiembrie 2013, 18:24

Dhragilooor da’oare cine-i patron la trustul de presa din care face parte si gsp.ro?
O merge zicala:”Cum ii turcul si chistolul!”?

Comentează