Mihai cel de pe urmă

Entuziasm maxim după golurile lui Costea cu nişte fotbaliatori.

Nişte îngeri au chiuit după dubla/tripla lui Costea mic în meciul cu exploratorii fotbalului de la Livingston, la fel de străini de jocul acesta ca de lacul Tanganica, cercetat de ilustrul […]

Entuziasm maxim după golurile lui Costea cu nişte fotbaliatori.

Nişte îngeri au chiuit după dubla/tripla lui Costea mic în meciul cu exploratorii fotbalului de la Livingston, la fel de străini de jocul acesta ca de lacul Tanganica, cercetat de ilustrul cvasiomonim. Presa a executat şi ea nişte tumbe. Nu-i vorba că golurile au fost de gîgă, că înainte de ele mezinul familiei a ratat senin două enorme ocazii sau că i-a fost atribuită o reuşită la care n-a atins mingea (dar i-a păcălit, ce-i drept, pe naivii scoţieni). Ideea e că Mihai mălai-mare s-a trezit la viaţă, că a încălţat, în fine, aşa cum se cuvine o pereche de ghete cu crampoane, după ce a încercat sezoane de-a rîndul măsuri cînd prea mari, cînd prea mici. Atacantul încă al Stelei rămîne o enigmă. Mulţi nu înţeleg de ce lumea fotbalului se înverşunează să-l ţină în braţe. Există un clivaj imemorial între „specialişti” şi „habarnişti”. Fotbalul a ajuns să se creadă o ştiinţă atît de importantă încît fizicienii de la CERN ar putea să-şi ia o vacanţă. Ghinion: bosumflaţii lor, spre deosebire de bosonii ălorlalţi, se văd cu ochiul liber. Ce nu se vede, unde ar putea să aibă dreptate establishmentul, e cantitatea de potenţial. Sînt oameni care se coc mai greu. Unii chiar foarte greu. În orice domeniu. Dacă le-ar fi îndemînă, ar zice că, uite, Goethe a publicat Faust abia la 59 de ani. Nu-i nimic de rîs. În ziua de azi, marile spirite se întîlnesc pe la toate colţurile cu fotbaliştii, mai cercetaţi pe net.

Mihai Costea a costat original, în valoare totală, peste 3 milioane de euro. Nu vă cruciţi, erau vremurile în care trei camere în Titan se vindeau la preţul unei garsoniere la Monte Carlo. Sau cam pe-acolo. Iată cum ajunge să te sui într-un vagon de lux al fotbalului că nu te mai dă nimeni jos. Mai ales dacă ai un antrenor care e interesat de banii pe care i-ai putea produce, într-un fel sau altul. Costea trebuie împachetat corespunzător pentru vînzare. Declaraţia lui Reghecampf de acum două săptămîni trebuie citită corect. „La ce calităţi are, valorează milioane”. Care cuprind nu numai talentul real, ci şi cel injectat artificial în suma de achiziţie. Ca la Tănase. Ca la atîţia alţii. Acesta e un noroc fabulos căzut mălăiaţă peste băiatul ţîfnos, care altădată refuza să se bucure chiar şi la rarele lui goluri. În orele în care sînt aşteptaţi doi atacanţi cu lucruri de zis, Costea a făcut o mărgică după ce a fost masat şi hrănit de un sat întreg. Şi lumea întreagă a răsuflat uşurată, de parcă ar fi dus şi ea în cîrcă destinul acestui băiat. Ce lume! Atît că azi e deja o altă zi, care îşi cere golurile. „Clipă, rămîi, eşti atît de frumoasă!”, ar putea zice Mihai cel mic. Dar Mefisto n-a jucat pe partea lui.