Sculpturi în os
Dinamo are nevoie de ADN-ul lui Dinu şi de PIN-ul lui Negoiţă. De cearta lor cine are nevoie?
Undeva în California, sfîrşitul anilor ’90. O companie IT în plin avînt. Cîţiva tineri sînt angajaţi într-o discuţie. Între ei, un român, […]
Dinamo are nevoie de ADN-ul lui Dinu şi de PIN-ul lui Negoiţă. De cearta lor cine are nevoie?
Undeva în California, sfîrşitul anilor ’90. O companie IT în plin avînt. Cîţiva tineri sînt angajaţi într-o discuţie. Între ei, un român, proaspăt angajat. Olimpic, doctorand. Are ceva de spus. Un altul îi pune la îndoială demonstraţia. Românul insistă. Celălalt îşi expune îndoielile. Românul se contrazice (are darul contrazicerii). Restul audienţei tace şi observă. Discuţia continuă un pic. „Mă mai gîndesc”, zice americanul. „Ok”, spune românul. Americanul pleacă. Ceilalţi mustăcesc. „Ştii cine e?”, îl întreabă. „Habar n-am”. „Larry Page”. Compania se numeşte Google. Dacă nu ştiţi cine e Larry Page, căutaţi pe Google. Apoi au plecat toţi la treburile lor. Nici o teamă. Nici o repercusiune. Vorbitul liber şi unica valoare: plus valoarea. Intelectuală. De efort. Finalmente, de bani. Şi venim acum la cearta Dinu-Negoiţă. Cine are dreptate? De partea cui e adevărul? Nebunia noastră veşnică. În sport, ca şi în IT, există o singură dreptate, un unic adevăr: victoria. Restul e tăcere. Faliment.
Dinu spune că Dinamo e într-un punct de minim al istoriei. Negoiţă a luat-o personal. Susţine că a salvat clubul şi nu suportă defetismul. Negoiţă nu înţelege cum un mare sportiv poate anunţa înfrîngerea înainte de joc, Dinu nu poate suporta heirup-ul care cravaşează o mîrţoagă către o moară de vînt. Dialogul e întrerupt. Între timp Alexe vrea să plece, micul Rotariu e ademenit de Steaua, fanii aruncă mizerii, iar artistul neînţeles Strătilă sculptează în os. Dinamo face prostii. E ca un copil nervos care se răzbună pe mobilele de care se loveşte. „Şuturile în fund” interne, crampoanele sus şi dorul de ducă au acelaşi motiv: inadecvarea colosală la vremurile actuale. Pentru că a irosit timp şi bani, Dinamo a pierdut încrederea în sine şi coerenţa structurală. E o răzbunare justă a soartei. Cu toate injecţiile financiare ale noului patron, infecţia e enormă. Şi nici Dinu, nici Negoiţă nu vor resuscita pacientul luîndu-l la palme sau păruindu-se la căpătîiul lui.
Ideea e că amîndoi au dreptate şi ambii greşesc în sensul în care dreptatea în timp ce nisipul din clepsidra muribundului se scurge e o glumă. Dinu şi Negoiţă sînt doi doctori. Pot alege să conlucreze, ca în America. Sau să se încăpăţîneze fiecare pe diagnosticul lui, ca în România. Se zice că victimele cele mai multe nu sînt cauzate de goanţe, ci de incapacitatea salvatorilor de a se pune de acord. Tristă ironie.