Să nu ne facem sînge rău

Judecătoarea Santamaria nu este o sfîntă, dar este îngerul păzitor al doctorului Fuentes Procesul secolului s-a dovedit a fi o glumă, şi încă una proastă. Doctorul Fuentes, omul care a dopat cohorte de sportivi, a primit o pedeapsă echivalentă, în […]

Judecătoarea Santamaria nu este o sfîntă, dar este îngerul păzitor al doctorului Fuentes
Procesul secolului s-a dovedit a fi o glumă, şi încă una proastă. Doctorul Fuentes, omul care a dopat cohorte de sportivi, a primit o pedeapsă echivalentă, în termeni de grădiniţă, cu interzicerea desertului pe o perioadă de o zi. Grişuleţul rămîne. Bunul doctor n-a fost închis, n-a primit o amendă falimentară şi nici nu i s-a impus schimbarea meseriei pe care a făcut-o de băcănie. Nu. Lumea a asistat perplexă la o cvasi-achitare (închisoare cu suspendare, cîteva mii de euro de plată şi 4 ani pe bară).

De ce? Atenţie, nu pentru că Fuentes n-ar fi vrut să spună tot! Omul e destul de plin de sine (sau de nebun, cum preferaţi) încît să vrea să lase o urmă în istorie. Acum 7 ani declara: „Am lucrat cu tot felul de sportivi. Puteau fi fotbalişti, atleţi, tenismeni, boxeri… Am lucrat cu cluburi de divizia întîi şi a doua. Am lucrat cu mai multe echipe în acelaşi timp, cîteodată direct cu fotbaliştii, alteori cu medicii unor formaţii”. Oopsy daisy! Deci nu erau numai ciclişti?! Pe bune?! Ca să vezi! Cînd „Le Monde” a avut acces la documente evidenţiind legătura dintre Fuentes şi extraterestro-galacticele Real şi Barca, documente consemnate într-un apartament al acuzatului din Las Palmas, orizontul s-a întunecat. Au urmat fulgere şi trăsnete. Cele două cluburi au fost tîrîte în faţa justiţiei şi au suferit oprobriul public. Omenirea a aflat în fine ce se află în spatele miraculosului salt înainte maoist al sportului iberic. Barca şi Real au fost retrogradate, titlurile le-au fost retrase. Pique a fost tuns, uns cu smoală, tîrît prin pene de gîscă şi plimbat pentru exemplu pe Rambla. Mda…

Ei bine, da, s-a iscat o mare furtună. Dar în sens invers scenariului utopic de mai sus. Acuzatorii au devenit acuzaţi. Milioanele de fani s-au transformat în mineri ai conştiinţei invadind spaţiul public cu spasmele fiinţelor dopate cu spectacol, percepînd îngrozite spectrul sevrajului. Din momentul în care presa s-a apropiat de adevăr maşinăria muşamalizării s-a pus în mişcare. Şi se mişcă şi astăzi. Punctul culminant e acest proces. O ruşine mondială.

O cheamă Julia Patricia Santamaria. E judecătoare. Oarbă şi surdă ca justiţia însăşi. Această doamnă a refuzat orice propunere de confesiune a inculpatului. A refuzat să pună la dispoziţia Agenţiei Mondiale Antidoping cele 200 de pungi de sînge. A refuzat orice ar fi putut face lumină în această sordidă afacere. Demersul său este incredibil şi ţine de amintirea unor procese desfăşurate în spaţii sovietizate. A cerut ca probele să fie distruse. Inimaginabil. Jurnaliştii cred că există o legătură între această decizie şi posibila prezenţă în celebrele pungi cu sînge a datelor biologice ale atletei Marta Dominguez, campioană mondială la 3000 de metri garduri în 2009, despre care se ştie că a colaborat cu Fuentes, dar care e membră a partidului de guvernămînt al premierului Rajoy. Cineva a întrebat cîţi ani au trecut de la moartea lui Franco pentru a afla cît a durat democraţia în Spania.

În timpul procesului, ne amintim, un fost preşedinte de la Real Sociedad, fosta echipă a lui bunului nostru Gică Craioveanu şi a prea bunului lor Xabi Alonso, şi-a acuzat predecesorul că a folosit bani negri pentru a plăti produse dopante în perioada 2001-2005. Judecătoarea Santamaria a prins din zbor ocazia şi…şi…ei bine, nu l-a întrebat nimic despre asta pe Fuentes! Mucles! Cînd doctorul a declarat în instanţă că a colaborat cu mai mulţi sportivi din mai multe discipline, onorabila Santamaria a dat din cap şi a trecut mai departe. Nu l-a chestionat despre nimic legat de Barcelona sau Real Madrid. Neimportant. Să ne mărginim la ciclişti. Acolo lupta oricum e pierdută. Să nu deschidem alte fronturi. Poc, poc! Linişte în sală! S-a interesat de un singur lucru: distrugerea probelor. Ajuns în acest punct, aproape că îmi pare rău că aduc vorba despre acest magistrat. Mă gîndesc că mulţi ar avea nevoie acum de el în România, după modelul arbitrilor străini. Dumnezeule, cîtă nevoie ar avea unii de Julia Patricia Santamaria!

E jalnic. Ceea ce se întîmplă în Spania, ţara cu creşterea sportivă cea mai mare din ultimul deceniu, e strigător la cer. E mai ales uluitor cum acei oameni aleg, evitînd să descopere adevăraţii vinovaţi, aruncarea anatemei asupra tuturor sportivilor, majoritatea performeri legitimi. Pentru că după ultima lovitură de ciocănel a judecătoarei Santamaria orice om cu capul pe umeri nu se mai poate uita la campionii spanioli decît ca la un pachet compact de fiinţe radioactive.