Organizarea iernii

E ca un drob de sare. Stăm sub el şi ne tînguim ca nişte babe. Iarna. Ne doare iarna. Îngheţăm sau ne supraîncălzim pe uscat. Orice echipă trece Revelionul în Europa se pregăteşte de această fatalitate tîmpită: iarna care ne […]

E ca un drob de sare. Stăm sub el şi ne tînguim ca nişte babe. Iarna. Ne doare iarna. Îngheţăm sau ne supraîncălzim pe uscat. Orice echipă trece Revelionul în Europa se pregăteşte de această fatalitate tîmpită: iarna care ne deraiază. Absenţa jocurilor oficiale a devenit o rimă obositoare, o rostim fără să mai gîndim. Cu Steaua şi CFR, dincolo de inadecvarea de lot a celor două chiar şi pentru astfel de semi-înălţimi continentale, melodia e aceeaşi. N-au avut jocuri în picioare. Asta ne împiedică, oare, să avem minte în cap?

Sînt două luni de meciuri iberico-antalyote despre care ni se zice că nu prea contează. Sau contează, dar nu pentru o performanţă extrafrontalieră. Ok, nu ne permitem să închegăm echipe cu adevărat bune. Imperativele economice sînt plauzibile. Dar dacă de pasă de Europa dumnealor – şi aici e o dezbatere care merită făcută, dar hai să zicem că ne pasă – atunci măcar să ne adecvăm cu ceea ce avem. Să jucăm în ianuarie şi februarie într-un fel care să conteze. Să jucăm oriunde s-o putea, dacă acasă nu ne învrednicim să ne amenajăm ţara. În Antalia, de exemplu. Fotbalul rulează, chiar şi în sărăcia lui ipocrită, bani destui pentru a transforma, cu un pic de imaginaţie, o pregătire cvasisterilă, în care echipele o iau dela zero de parcă ar începe un nou campionat, într-o întrecere “pe bune”. Orice idee, oricît de trăznită, merită spusă şi cîntărită pentru a scăpa de acest blestem al iernii care îi reduce pe prietenii fotbalişti la starea de gîgă, incapabili să mai articuleze tehnic şi tactic jocul.

De exemplu, un turneu cu premii grase din drepturi TV. Cîteva sute de mii de euro i-ar stimula serios pe muşterii, mai ales în epoca întîrzierilor cronice ale salariilor. Altceva: de ce să nu se conceapă o competiţie care să aibă între finalităţi tocmai posibilitatea de a ajunge mai aproape de un loc eligibil în Europa? Sau pur şi simplu să se continue campionatul măcar pentru o parte din echipe. Că tot se plîng mai apoi de înghesuiala din program. Alături de stimularea pachetelor de “vacanţă plus fotbal” pentru suporteri, care să închidă acest cerc comercial. Pentru încremenirile noastre în proiecte falimentare poate părea o nebunie. Atît doar că nebuniile mişcă lumea. Iar lumea noastră merită o lovitură de picior bine plasată pentru a fi convinsă să facă un salt înainte. Dacă vi se pare că aceste idei nu sînt fezabile, e ok. Propuneţi altceva! Orice. Orice ne-ar scoate de sub vreme şi de sub vremuri. Văzînd picioarele încleiate în faţa golului (sau în apărare) ale steliştilor şi ceferiştilor, constatînd cu disperare că, mereu, mereu, ieşirea noastră în lume după Sărbători se transformă într-un soi de condamnare (cu executare), mi se pare că umplerea acestui hău care este iarna merită o minimă reflecţie. Şi un strop de curaj.