Radu Naum

Evadat din Turul Franței, s-a oprit o perioadă pe semicerc. Acum e în suprafața de pedeapsă. Are opinie, și ca editorialist, și ca moderator

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Naum
Handbaliatorii

Vocea lui Ştefan Birtalan e întretăiată, şi nu din cauza legăturii telefonice, nici urmare a micului şi simpaticului defect de vorbire, un bâlbâit care i-a adus porecla „Bibi”. Emoţie. Nu dintr-aceea de soap care să-ţi mulgă lacrimi, o emoţie adâncă, […]

...

Cei de pe urmă

Britanicii s-au culcat cu City-Utd 0-2 şi s-au trezit cu The Queen-Meghan 0-1. De Ziua Femeii. Care e, de fapt, o zi a drepturilor femeii, ceea ce ne reaminteşte paradoxurile unei umanităţi dornice să ajungă pe Marte, dar având probleme […]

...

Gura bate gândul

„E fenomenal ce face LeBron. Dar nu-mi place când persoane care au acest statut în sport se implică în același timp și în politică. Adică, fă ce faci tu bine. Ține-te de ceea ce faci. Eu, de exemplu, joc fotbal […]

...

Cu sportul la psihiatru

„Închisoare pentru lesbianism, wow!”. Comentariu la articolul despre golgota Marianei Cetiner, fosta handbalistă care vorbeşte, în interviu cu Costin Ştucan, despre abuzurile îngrozitoare suferite pe când era copil şi apoi adult. Da, da, închisoare pentru lesbianism! Şi nu se întâmpla […]

...

Masonaras

E probabil ca preşedintele FRF, exasperat de castanele pe care le încasează în numele grecului, să-l fi forţat pe Vassaras să iasă şi să spună ceva, orice. Şi s-a întâmplat ceea ce era de aşteptat. În interviul de la Telekom, […]

...

Sfîrşitul viitorului

Un om fără nume strigă de dincolo de noul zid

Dacă aţi văzut „Copiii tatălui” puteţi pricepe repede senzaţia lăsată de propoziţia simplă a lui Ion Ţiriac într-o emisiune despre sportul care va fi să fie: „Daţi-ne copiii înapoi!”. Lucru […]

marți, 15 ianuarie 2013, 12:23

Un om fără nume strigă de dincolo de noul zid

Dacă aţi văzut „Copiii tatălui” puteţi pricepe repede senzaţia lăsată de propoziţia simplă a lui Ion Ţiriac într-o emisiune despre sportul care va fi să fie: „Daţi-ne copiii înapoi!”. Lucru spus şi răspus cu alte cuvinte, în acelaşi studiou, de Hagi, Belu sau Bitang. Hagi aproape că a urlat către o cameră TV dincolo de care se cască un abis. E un război fără prizonieri, îl vedem în bombele care explodează lîngă noi: teroarea din vestiarele juvenile, centrele de juniori părăginite, sporturi de la care pretindem aur, dar care au o masă de adepţi încăpînd fără înghesuială într-un autocar (pe care nu-l au). Dacă spui aceste lucruri, plictiseşti. Pe cine mai interesează viitorul, cînd avem televizorul? Dar atît timp cît ne uităm invidioşi la binele altora, să nu dăm pe „mute”. Să găsim voci. Vă propun strigătul de Munch al uneia dintre ele.

Mi-a cerut să nu-i dau numele. Am ezitat dacă să reproduc revolta unui anonim celebru. În mod normal, n-ar fi trebuit. Dar la război n-ai timp de batiste curate. A fost un mare antrenor, a plecat în Vest, a făcut performanţă. Mi-a scris după emisiune: „Am rămas nedumerit că nimeni nu a încercat să aducă în discuţie calitatea materialului uman, mentalitatea, relaţiile extrem deficitare antrenor-antrenor, antrenor-sportiv sau educator-elev/copil!”. Mi-a povestit exasperat cum oamenii care ar trebui să-i înveţe pe alţii trăiesc, ei, în alte vremuri. „Relaţiile antrenor-jucător sînt de reproş, cu multe observaţii după greşeli, pur şi simplu de atitudine dictatorială. Am văzut un antrenor (cu juniorii) conducînd antrenamentul stînd pe scaun cu un picior sprijinit pe alt scaun. Am asistat la o oră de educaţie fizică într-o şcoală. Profesoara purta pantofi cu tocuri înalte şi nişte fetiţe săreau peste ladă fără să fie asigurate măcar cu saltele!!!?”. Plictisitor, nu? Parcă n-am şti toate astea. Sînt 23 de ani de cînd avem voie să ştim. Cît de mult am aşteptat să putem şti! Cine naiba s-ar fi gîndit că vom alege să nu vrem a şti?

Întîmplător, îmi spune, a dat peste un meci de handbal, acum cîteva zile,  Germania-România. Mi-a relatat vorbele comentatorilor TV: „joacă fără chef astăzi ca şi în ultimii ani, jocul şi comportamentul lor e fără humor (?), sînt slabi şi ca parteneri de antrenament”. Cercul se închide. Statului nu-i pasă, oamenii înţepenesc în trecut, devenim nişte graşi trişti cu ochii roşii.

Anonimul meu trăieşte bine, acolo, dincolo, dar i se pare insuportabil ceea ce vede. Pentru că el, cel puţin, vede.

Comentarii (27)Adaugă comentariu

ovidiu_3003 (159 comentarii)  •  15 ianuarie 2013, 13:26

In aceste cazuri sti se scrie cu doi de i …Cine face corectura? Aici avem pretentii sa fie scrise articolele perfect din punct de vedere gramatical …

Ciprian (2 comentarii)  •  15 ianuarie 2013, 13:48

Nu cred ca e drept sa fie acuzat doar statul ca nu-i pasa. Spuneti-mi cat la suta din banii din sportul romanesc, cu exceptia fotbalului, provin de la stat ? Si cati sunt adusi de presedintii de federatii ?

florin (3 comentarii)  •  15 ianuarie 2013, 13:55

trist, trist, trist, dar adevarat. mentalitatea ne trage rau in jos pentru ca suntem un popor care copie. un popor care copie si care nu are substanta, care a pierdut originalitatea, spiritul de luptator, spiritul civic. cred ca va mai trece mult timp pana vom putea spera macar la niste performante. talentul nu e destul, trebuie multa munca si o disciplina care nu ne este specifica. poate o sa avem o sansa cand vom sti sa luptam pentru o viata mai buna si sa fim uniti pentru asta.

deco (2 comentarii)  •  15 ianuarie 2013, 14:25

bun articol, dar trebuie mai multa documentare, potrivit studiilor de piata, romania e pe ultimul loc in europa in ceea ce priveste oamenii supraponderali, pare greu de crezut, si nu e neaparat ca se face atata sport, poate cei mai multi sunt slabi pentru ca nu au ce manca, dar nu cred ca romanii devin niste grasi tristi. e prea mult spus. daca ai invatat ceva de la invitatul tau, ar trebui sa fie o atitudine pozitiva, una de incurajare, nu una prin care exagerezi niste probleme. majoritatea celor ce iti citesc articolele, sunt oameni activi, oameni care incearca sa faca sport, sau sa incurajeze sportul (aici nu m-am documentat, dar asa sper). finalul articoluliui tau imi aduce aminte de situatia mereu intalnita in biserici, unde preotii acuza ca suntem putini la biserica, acuza ca nu merge nimeni la biserica, etc, pai cei prezenti sunt nimeni? sau cu ce sunt ei de vina pt cei care nu sunt acolo…. sper ca nu am fost prea acid, esti la un nivel intelectual foarte ridicat, dar uneori te lasi dus de val. hai romania

Zarathustra (4 comentarii)  •  15 ianuarie 2013, 15:25

Asa grait-a Zarathustra: sport se face, mult mai mult ca inainte, nu degeaba avem oameni care alearga prin parcuri, care merg la salile de fitness omniprezente sau la un fotbal pe terenuri artificiale. Pe-acei oameni nu-i vedeai acum 23 de ani, poate chiar nici acum 10-12 ani. Avem sali de sport in scoli construite intr-un ritm ametitor pe vremea Bombonelului, patinoare noi, sali de inot, etc. Nu asta e problema, ca nu mai fac cei mici sport, ci exact acea mentalitate invechita semnalata de anonimul citat. Pot certifica din experienta proprie ca orele de sport din aceleasi scoli cu sali nou-construite sunt doar un prilej de a mai trage din tigara pt cei de clasa a 9-a sau cel mult de-a incinge o miutza in fata caprioarelor cazute in admiratie pe bancile de pe margine. Problema e la adulti, nu la copii. Daca n-ai modele, urmezi ce poti, iar profesorii prost platiti din licee sau scoli sufera fie de mentalitati retrograde, fie de incompetenta (unii ajung profesori doar pt ca au picat la alte examene ale vietii…). Organizarea la nivel central (minister, federatii, etc.) e iarasi deficitara, avem fosti mari sportivi in frunte dar n-avem administratori ghidati de o strategie coerenta pe termen lung. La Liga si la FRF nici Mathusalem n-ar fi rezistat cat au rezistat de-alde Mitica ori Nasu, ca sa nu mai vorbesc de dinastia Gatu la FRH. Scandalurile de la lotul feminin de tineret-handbal, cu acuzele de hartuire sau exploatare sexuala, cele de la hokey, cu manifestarile anti-romanesti ale tinerilor maghiari ori cele de la U21-fotbal, cu bere-n cantonament si promenade nocture, sunt doar varful unui iceberg negru ce loveste de 2 decade corabia peticita a sportului romanesc. In curand si handbalul feminin-senioare se va duce de rapa, semnalele unei morti anuntate au venit inca de la CM din Brazilia iar in Tadici n-am incredere pt ca nu mi-a demonstrat asta la recent-incheiatul european din Serbia. Tadici e cel mai bun exemplu al vechii garzi care nu mai vrea sa moara. Cand la loturile de juniori apar acuze ale parintilor ca selectiile se fac pe baza de spaga, ce mai ramane de zis…

m&m (5 comentarii)  •  15 ianuarie 2013, 16:24

@florin

„copieze”, nu „copie”

Fără răutate!

Apoi, nu știu la ce te referi când spui că am pierdut originalitatea sau spiritul de luptător. Ce ne definește ca popor? Ce ne-a definit, dar am pierdut? Poți da exemple? Sunt curios, doar. Mulțumesc!

Marius (1 comentarii)  •  15 ianuarie 2013, 17:41

@Ovidiu_3003: Ovidiu, se scrie cu un singur i, e ca forma de infinitiv: sa putem vorbi, sa putem merge, sa putem descrie.

vasco (164 comentarii)  •  15 ianuarie 2013, 18:11

@Zarathustra,
bine grait,cu completarea ca acel anonim celebru a sesizat foarte bine ce vede oricine vine pentru prima data sau dupa foarte mult timp in Romania:mentalitati atipice si absolut curioase pina la absurd ale marii majoritati a romanilor.In tot ce fac.

@ovidiu (1 comentarii)  •  15 ianuarie 2013, 22:04

Inainte sa ai pretentii de la altii mai studiaza gramatica odata… Lasa corecturile si observatiile pentru altcineva, cu tine ne-am lamurit.

alin b (1 comentarii)  •  15 ianuarie 2013, 22:23

,,Fara chef” la servici si citind articolul am decis sa postez cateva randuri.Intr-o tara aflata in moarte clinica,din punctul meu de vedere,fara nici o perspectiva,fara personalitate,fara identitate sportul este demult o cauza pierduta si neinteresanta pentru multi dintre noi.Dureros este faptul ca intre NOI se afla si multi care ar trebui sa fie direct interesati de soarta sportului romanesc.Nu ne-am pierdut din ,,originalitate” sau din ,,spiritul de luptator” pentru ca , cu mici exceptii nu le avem.Jucam vorba unui jurnalist sportiv doar la ,,mica ciupeala si la ce o fi”.Ca sa revin la ce am vrut sa spun:sunt unul din cei care au urmarit in ultimii 30 de ani aproape tot ce s-a intamplat in sportul romanesc ca suporter,spectator,telespectator sau cititor al diverselor publicatii de sport, care s-a bucurat enorm de succesele sportivilor romani netinand cont de sport sau de categoria de varsta si m-am intristat de insuccese atat de numeroase in ultima vreme.Este corect ca nu avem baza de selectie,ca tinerii nu mai doresc sa faca sport,ca nu exista baze sportive,ca nu exista suficienti antrenori,ca nu exista………..si ar mai fi multe de amintit.Personal cred ca dumneavoastra cei din presa sportiva ar trebui sa va implicati mai mult,sa fiti portavocea celor care iubesc sportul si sa demascati nenumaratele nereguli care se petrec.Undeva,candva ar trebui sa fie un punct de pornire. Sunt convins ca Radu Naum,Cristian Geambasu,Catalin Tolontan,Andrei Vochin,Gabriel Berceanu,Ovidiu Ioanitoaia si multi alti ziaristi si jurnalisti sportivi,oameni de CALITATE,care au CARACTER si PERSONALITATE ar putea da STARTUL renasterii SPORTULUI ROMANESC.Am putea iesi din nou impreuna pe strazi sa ne bucuram de victoriile sportivilor nostri,bazele sportive ar reinvia,antrenorii ar fi din ce in ce mai multi,mai bine pregatiti si mai bine platiti,tinerii ar renunta la internet,cluburi si s-ar indrepta spre sportul de mare performanta iar Nadia,Ilie Nastase,Gica Hagi,Elisabeta Lipa,Ivan Patzaichin,Leonard Doroftei,Francisc Vastag si multi altii ca ei care ne-au facut sa fim mandri ca suntem romani s-ar naste din nou.VISE,VISE si SPERANTE intr-o tara ROMANIA devenita in ultimii 23 de ani ,,TARA TUTUROR POSIBILITATILOR” p.s. -acu ceva timp eram bucuros nevoie mare ca am un amic care era antrenor de lot national si ii urmaream cu sufletul la gura cariera profesionala.Tot entuziasmul meu s-a dus cand l-am vazut intr-o zi pe amicul meu federalul mort de beat,manga,crita in fata sportivilor si care cu o nonsalanta incredibila desfasura un antrenament…

banu (1 comentarii)  •  15 ianuarie 2013, 22:37

Dupa parerea mea primii vinovati sunt parintii care nu mai stiu cum sa-i scuteasca pe copiii lor de orele de sport. Nu mai spun ca ,pentru a scapa de grija lor,ii lasa zile intregi in compania jocurilor pe calculator.In conditiile acestea mai vreti un popor sanatos?Mai cereti performante?

Simona DK (1 comentarii)  •  16 ianuarie 2013, 1:47

Am citit acest articol… råmin dezamågitå pentrucå situatia din tarå in sport tot asa a råmas… vreau så spun cå eu antrenez handbal la copi de 3 ani in Danemarka … meseria de antrenor in aceastå tarå este gratuitå…. Imi face plåcere så-mi petrec timpul meu liber cu aceste fetite care vin la antrenament din plåcerea de a se juca cu mingea… pårinti se uitå la antrenamentele copiilor si intrå pe teren cind avem nevoie de ajutor ca-si pioane….la turne cind mergem pårinti pårinti pun la dispozitie masinile lor, fiecare copi ia acaså geanta cu echipamentul de joc al echipei si mama sau cine este spalå… este o educatie pe care noi o transmitem din generatie in generatie…..Cluburile nu au bani multi aici, chiar dacå locuiesti in Danemarka… dar interesul antrenorului este så sti så comunici cu pårinti si så dai ceea ce ai tu mai bun din tine mai departe…. Acum citeva zile am fost intrebatå de un jurnalist ” Dacå vreau så antrenez in Romania” am spus categoric „NU” .. de ce ? pentrucå in tarå lumea se månincå unul pe altul sau care mai de care poate trimite mai multi copi la cluburile mari si så aibe de cistigat din asta….Eu am copi care vin la antrenament cu piciorul accidentat si pling dacå nu ii las så se antreneze…. sau vin copi vin copii cu virozå respiratorie la meciuri si nu pot så-i bag in joc ( sint bolnavi) incep så plingå… atunci le pun så joace pinå margheazå un gol sau douå si le scot afarå…. Dar ce vreau så spun fetitele acestea fac 2 sau 3 sporturi si fac si handbal…. dacå a-ti vedea calendarul unei famili cu 2 sau 3 copi totul organizat pinå la cel mai mic detaliu… Asa se dezvoltå talentele… Cred cå modelul meu de antrenat nu l-ar suporta multi antrenori pentrucå le- as lua copii la grupa mea….Imi pare råu pentrucå nu sa produs nici o schimbare din 1989 …råu råu råu

Ramon (13 comentarii)  •  16 ianuarie 2013, 7:23

Moscova nu crede in lacrimi era titlul unui film care rula in Bucurestiul anilor 80. La fel, nimeni nu are timp sa caute, mai ales ca politicienii din ultimii 23 ani au avut o singura ocupatie: sa deturneze cat mai multi bani in folosul familiilor lor. Peste tot fotbalul e la fel, se cer rezultate, cine mai are timp de juniori ? La fel si in scoala noastra, cui ii mai pasa ce invata elevii, cand spaga trebuie incasata (si data). Termini junioratul si e treaba ta. Societatea comunista a dorit sa-si pregateasca oameni, a inteles ca cei cu 4 clase din anii 50 nu pit conduce la infinit. Acum sunt la putere cei cul diplome si realitatea se vede, 4,5 mln romani angajati si 4 mln exportati. Nimeni nu mai are timp de un meci de liga II, nici spectatori nu mai sunt, TV ul ofera tot felul de alternative. S-a triplat numarul meciurilor internationale, dar interesant este ca vestul Europei are spectatori, tot mai multi. La ei totul este profesionist, la noi ”Musca si Fugi” (un film al anilor 75). Trapattoni este azi istorie, la fel altii, la moda este Mourinho si vor apare altii. Viata merge inainte, cine nu se adapteaza, moare.

mandeal (9 comentarii)  •  16 ianuarie 2013, 9:03

@ovidiu_3003 : nu vrei tu sa dai exemplu macar un caz, din articol, in care trebuia scris cu doi „i” ?… Eu nu le vad,
deci imi pari in eroare totala.

RipensiaVenus (4 comentarii)  •  16 ianuarie 2013, 9:49

@ovidiu_3003:
„A sti” are doi „i” DOAR la persoana a II-a SINGULAR, indicativ prezent şi conjunctiv prezent, forma afirmativa SI forma negativa.
Indicativ prezent: tu stii, tu nu stii
Conjunctiv prezent: tu sa stii, tu sa nu stii
Viitorul format de la conjunctivul prezent: tu o sa stii, tu nu o sa stii.
„Parcă n-am şti toate astea. Sînt 23 de ani de cînd avem voie să ştim. Cît de mult am aşteptat să putem şti! Cine naiba s-ar fi gîndit că vom alege să nu vrem a şti?”
In textul de mai sus, in primul caz avem conjunctiv prezent pers. I-a PLURAL negativ (n-am sti), iar in celelalte doua situatii avem valoare de infinitiv: „sa putem (a) sti”, respectiv „a sti”.

Rares (1 comentarii)  •  16 ianuarie 2013, 10:25

Frumos articolul Radu,din pacate nu cred ça o sa se schimbe ceva prea curand

Cititor (43 comentarii)  •  16 ianuarie 2013, 11:17

D-l Naum, ar fi ceva daca ne-am uita invidiosi la binele altora dar din pacate cred ca ramanem indiferenti si asta e faptul cel mai grav. Nu ne mai misca succesele altora ca sa dorim sa ajungem si noi la ele.De aici si atitudinea fata de sport si nu numai.

Kriticon (164 comentarii)  •  16 ianuarie 2013, 17:31

Toata lumea cauta si gaseste vinovati,ba parintii,ba politicienii,ba lipsa banilor ,uitind un lucru si anume ca toate acestea fac parte din poporul roman,din ceeace face el sau mai binezis din ceeace ar trebui sa faca.Toti,fiecare in felul lui e vinovat,de la cei ce ar trebui sa faca pina la cei care nu-i trag de mineca pentru ca nu fac,de la cei care intorc capul cind vad o neregula si asa mai departe,pina la noi in ograda,in familie,unde suntem foarte slabi organizatori,administratori,pina la marea familie care ar trebui sa fie tara,sociatatea noastra.Emotionante cuvintele @Simonei DK,pentru ca se simte ca vin din suflet.Poate de aceea cind ne intilnim cu danezele,desi pe hirtie lotul nostru pare a fi mai bun ne inving sau ne invingem singuri,ele prin educatia pentru victorie pe care o deprind de mici,noi prin handicapul propriilor inhibitii capatate tot timpul,chiar din copilarie.Trist dar adevarat!

vasco (164 comentarii)  •  16 ianuarie 2013, 17:34

@ovidiu,
daca nu erai prost ti-ai fi cerut scuze si ai fi tacut,dar faptul ca insisti in prostie ….Daca ar durea cred ca ai fi mare cumparator de Algocalmin.

Rictus (8 comentarii)  •  16 ianuarie 2013, 20:50

Si uite asa m-ai intristat astazi. Din pacate asta e adevarul. Cum naiba facem sa schimbam ceva?

Ramon (13 comentarii)  •  17 ianuarie 2013, 12:50

@ Rictus: din pacate asta e vina mediei, toti vor sa schimbe, mai ales cu forta, ii fortezi pe elevi sa aibe n-shpe ore de sport la scoala, desi unii nu au chef de miscare, altii sunt handicapati fizic sau bolnavi (cardiaci), sau le bagi pe gat sute de formule de mate, fizica, etc cand un Becali (Jiji sau Giovanni), sau un Vantu sau multi ca ei au avut abilitatea sa faca afaceri. Face parte din mentalitatea romaneasca, sa fortezi pe altii, generatia viitoare si apoi tipi ca ai nush cati repetenti, copii care abandoneaza scoala. Romanul, mai ales cel cocotat la putere pe dat din melita nu este capabil sa faca romanul sa inteleaga ceva, unii stiu doar sa dea cu bata, dar ajung in parlament ca se au bine cu partidul (x sau y, nu conteaza).
Scria Simona DK mai sus ca ea ofera lectii gratuit. Noi nu intelegem asta, dar astfel se diferenteaza ”ei” de noi. Noi nu facem nici daca suntem platiti, ei fac din placere. Vedeam in Copenhaga femei pe biciclete la care erau montate caruturi pe copii si nu le claxona nimeni. Mi-am inchipuit ca acele femei aveau job si dupa asta isi luau copiii de la scoala. Va puteti imagina la noi asa ceva ? Nu, noi urlam sa ne faca guvernul, dar in paranteza sprijinim afaceri pe bani publici: faci o gradinita, furi sute de mii si satisfaci 30 de copii care trec prin gradinita aia. Raman sute de mii de copii care inoata in noroi la tara, dar pentru aceia statu nu face nimic. Parintele nu poate (sau nu vrea) sa alerge zilnic 10 km, sa urce in ”rata” pentru un salariu de 700 si asa ajungem la 20 de ani sa nu avem nici macar 8 clase de scoala (”noroc” cu Funeriu ca-i forteaza la 10). Cand vom intelege ca e bine sa facem din placere si sa nu-i fortam pe altii, vom fi total diferiti de acum (sau nu vom mai sta in tara asta).

sonumbitch (61 comentarii)  •  19 ianuarie 2013, 1:31

domnule naum, ma bucur ca tocmai ne-ati prezentat un proces verbal de constatare. in rest, e ireversibil, nu mai sunt solutii. cu astfel de articole, suntem doar niste convivi (de parastas). si fara ele… tot asta suntem. un parastas facut preventiv.

sonumbitch (61 comentarii)  •  19 ianuarie 2013, 1:35

ateptam un articol splendid despre inmormantare.

sonumbitch (61 comentarii)  •  19 ianuarie 2013, 2:46

sau, pentru ovidiu, pentru care i-urile se vad dublu (probabil ca din cauza lui bachus) : asteptam un splendid articol despre inmormantare.

ovidiu, cum e corect, „intra ursu’ in gara” sau „ursu’ intra in gara”?

sonumbitch (61 comentarii)  •  19 ianuarie 2013, 2:58

ramon,

la romanica, haha, ciclul asta este unul care se repeta ad nauseam.
danezii ISI PERMIT sa antreneze in folosul comunuitatii, salariul unuia din danemarca depaseste cu mult salariile a zece romani medii (min. si max wages). asa ca, danezul obisnuit, in timpul liber, ii multumeste lui Dumnezeu, haleste bine, se imbraca gros si se duce sa se joace cu niscai copii. la noi, in schimb, pe matu’ gol, nu prea ai ce sa mai ceri.
si acum o sa simtim nevoia unei sarje in istoria, gena poporului roman, unde, desigur, toate lucrurile, fie si alea bune, par cauzele unor efecte catastrofale.
iti spun si eu solutia mea, umila mea solutie: ar trebui sa facem o atractie turstica din lamentare, la asta suntem campioni mondiali. si nu sunt ca CTP, sa caracterizez america dupa o simpla coada la wallmart…
daca ne-am lamenta mai putin, am vorbi si ne-am lauda mai putin cu niste „reusite” de-a dreptul hilare, probabil ca am primi si mai putin rahat.
la munca, bajeti! prin munca se intelege orice actiune, fie si initiativa pusa in practica. un om inteligent este cel care reuseste sa puna cunostintele teoretice in practica, sa se retraga in sine si sa construiasca un plan, dupa care sa se duca in lume cu el si sa-l aplice. asa, cu curu’ pe carti si caiete, oracaind ca niste plozi, o sa ajungem, dita’ mai tara, un soi de gramofon.

sonumbitch (61 comentarii)  •  19 ianuarie 2013, 3:03

dintr-o camera de gazare gramofonu’, desigur 😉

florin (3 comentarii)  •  27 ianuarie 2013, 2:12

@m&m

mi se pare că suntem genul de oameni, care ne place să privim in curtea vecinului (alte țări, idei, orice) și să copiem pur si simplu. dar cred ca incercam sa ne insusim idei, concepte samd fara substanta. nu avem o educatie, o mentalitate in spate. ar fi foarte original sa ne punem noi capul la contributie si sa venim cu idei care sa ne ridice pe noi, sa punem totul in contextul in care ne aflam. ceva care a mers la vecini, nu e musai sa mearga si la noi.

cu spiritul de luptator am fost un pic luat de val. dar ce am vrut sa subliniez e ca sunt atatia sportivi care doar fac prezenta in competitii, an de an la un nivel mediocru incat ma gandesc ca si-au pierdut mandria de roman, ca nu le este rusine sa reprezinte tara. nici nu isi pun problema asa. noi ca si spectatori suntem de multe ori dezamagiti ca reprezinta tara, pe cand ei nu cred ca pun astfel problema.

ca popor, cred ca ne defineste creativitatea si inteligenta, dar fara profesionalism si o mentalitate sanatoasa, cu atat ramanem. trebuie sa ne uitam mai mult in curtea noastra si sa schimbam din temelii pana cand lucrurile vor functiona. peste toate am avea nevoie de o disciplina care din pacate nu ne este specifica.

Comentează