Barbara Copos

Despre alte întrebuinţări ale femeilor decît bunga-bunga şi mestecatul în mămăligă.

Era despre ce n-aveam noi şi aveau ei. Noi n-aveam habar de unde aveau ei bani pentru distracţia numită fotbal. Acum e gata. Jobenul fermecat s-a jerpelit. Iepurii s-au […]

Despre alte întrebuinţări ale femeilor decît bunga-bunga şi mestecatul în mămăligă.

Era despre ce n-aveam noi şi aveau ei. Noi n-aveam habar de unde aveau ei bani pentru distracţia numită fotbal. Acum e gata. Jobenul fermecat s-a jerpelit. Iepurii s-au jigărit de tot. Au rămas urechile de ei, ca de măgar.

Rapid e primul care moare de sete în deşertul iluziilor. Patronul său perorează aiurea în vreme ce în vestiare jucătorii au asurzit de atîta tăcere. Se autonumeşte „un om în genunchi”. O victimă. Un cap retezat cu care toţi joacă fotbal. Piccolo Berlusconi nu mai înţelege lumea pe care o credea dulce ca un tort. Glumea cu Badea, se trăgea de nas cu Gigi. Arăta buzunarele goale. Întreţinea relaţii suspinante cu jurnalişti. Viaţa era frumoasă. Ca a lui don Silvio în grădina plăcerilor lui. Între timp, planeta se scufunda, pentru amîndoi. La capăt, condamnările. 4 ani pentru Il Cavaliere, 5 pentru Il Cofetare. Fraudă, înşelăciune şi alte firimituri. Cluburile lor în picaj, ce destine! În ziua în care Copos începe să nu mai vadă lumina, n-ar fi rău să aflăm cine salvează afacerea fotbalistică a lui Berlusconi. O cheamă Barbara. E femeie. Aşteptaţi, n-o trimiteţi încă la cratiţă!

Fiica fostului prim-ministru care a dus Italia la stadiu de glumă sinistră şi Milan în epoca gerontocraţiei a preluat frîiele şi a cotit enormul pachebot spre ape mai bune. În interviul din „L’Equipe”, discursul ei e revoluţionar. Vînzările lui Ibra şi Thiago Silva (62 milioane de euro) îi aparţin. Să ne dăm mari? Finito! Barbara admiră Bayern şi Arsenal, cluburi care generează plusvaloare chiar şi atunci cînd ratează trofeele. A oprit hemoragia financiară şi felul în care tatăl ei achiziţiona fotbalişti scumpi ca pe bambine de lux. Vrea să scadă masa salarială, să implementeze sistemul de la Lorient, în care jucătorii sînt plătiţi ca traderii din City-ul londonez, în funcţie de rezultate. Iar în centrul întregului va sta tricoul rossonero, nu vedeta care îl îmbracă. Clubul, nu mercenarul.

Barbara e licenţiată în filosofie, cu o teză de diplomă (o fi pe bune?) a unui laureat Nobel, despre cum educaţia e mai importantă pentru creşterea bunăstării decît măsurile economice. Ce chestie, domnule! Oare aşa ceva ar folosi fotbalului românesc, României pur şi simplu? Educaţia, ce nebunie! Barbara se luptă cu sistemul, cu prejudecăţile şi cu tatăl ei, care i-a dat afacerea pe mînă pentru că nu mai are chef să astupe gaura financiară a clubului (67 milioane euro în 2011, acoperite de Fininvest). Barbara Berlusconi are 28 de ani. Alexandra Copos are 28 de ani. E vremea să-l scutească pe tatăl ei de a răspunde pe blog jurnaliştilor. Dacă îl iubeşte.