Coborîre în Infern

Citind spovedania lui Tyler Hamilton am senzaţia că mă cobor în bolgiile lui Dante. În cele 20 de pagini luate sub jurămînt stilul telegrafic te loveşte mai tare decît orice proză de Nobel.

Seamănă cu expunerea tehnică a unuei […]

Citind spovedania lui Tyler Hamilton am senzaţia că mă cobor în bolgiile lui Dante. În cele 20 de pagini luate sub jurămînt stilul telegrafic te loveşte mai tare decît orice proză de Nobel.

Seamănă cu expunerea tehnică a unuei crime cu repetiţie. Tyler a fost ciclist. A fost campion olimpic, pretendent la Turul Franţei. A fost tovarăş cu Lance Armstrong. Dar nu despre Armstrong vreau să vorbesc. În necesarul articol al lui Mitică Docan de pe acest site se explică foarte bine ce e cu cel mai mare mincinos descoperit al istoriei moderne. Sînt sute de pagini puse la dispoziţie de Agenţia Americană Antidoping care nimicesc pînă şi blindajul celor mai creduli. Şeful acestei organizaţii numeşte cazul “cel mai complex program de dopaj al sportului”. Dar, încă o dată, nu despre asta mă stîrnesc la scris. Citiţi, totuşi, acele pagini. E îngrozitor. E dincolo de ceea ce aş fi crezut chiar eu, mai puţin naiv poate decît alţii. E pur şi simplu o bombă cu napalm peste satele de paie în care pasiunea noastră se încăpăţnează să reziste.

Îl ştiu pe Tyler şi felul său aplatizat de a rula. Un rutier oarecare, cu trunchiul scurt, devenit campion surfînd pe valul ucigaş al celor de la US Postal. Mărturia lui, dată în faţa unui “grand jury” american, te înspăimîntă. Punct cu punct, omul coboară treptele către altcineva: un hoţ pe două roţi, un bandit cu bidon, un înşelător la drumul mare şi lung al etapelor de Tur. Totul e condensat ca într-un film minimalist în care urmăreşti asasinul pregătindu-se în tăcere şi apoi executîndu-şi fără dialog victimele. Victimele, adică acei ciclişti curaţi, cîţi or fi fost (Biblia ne spune că şi unul e de ajuns pentru a-şi salva comunitatea) sau noi, cei orbi. Sîntem omorîţi fără apărare.

Pentru cine păstrează amintirea acelor ani, e cutremurător cum imaginile de la suprafaţă se continuă în subteran, cum după podium şi zîmbetele în direct urma patul şi injecţia din umbră. Ataşate documentului sînt pozele vesele ale unor nume mari alături de pasionatul motociclist care le aducea în termosuri EPO la capătul cursei pentru a doua zi. Un voluntar! Sînt fotografii din acelea pe care le produc criminalii la locul faptei, ori precum filmările fetişiste ale unor devianţi sexuali. Adrenalină din sfidare. EPO e, conspirativ, “Poe” printr-un sinistru joc de cuvinte după numele celui care a inventat genul detectivului şi care a sfîrşit în mod misterios, murmurînd “Dumnezeule, ajuta-mi sărmanul suflet!”. O singură frază iese din monotonia cinică a hărţii trucate. V-o reproduc: “Am trăit atît de mult timp o viaţă dublă plină de minciuni necesare dopajului meu încît şansa de a spune adevărul unui mare juriu federal e o experieţă eliberatoare şi purificatoare”. Iată demonul pe care l-a cărat. Măcar el, rămas de-a pururi cocoşat, a reuşit să-l arunce în prăpastie.

Pricep că nu înţelegem. Nu înţelegem ce înseamnă dopajul. În aceste zile în care un control la Steaua a născut atîtea comentarii oripilate, atîta diletantism şi habarnism, e bine să citim mărturia lui Hamilton pentru a ne mai gîndi un pic. Sîntem în Evul Mediu al trişatului ca percepţie, nu mai zic ca mijloace de luptă. Avem senzaţia că dacă un test antidoping a ieşit negativ putem spune fără a clipi că respectivul e curat. De mai bine de zece ani în lumea marelui sport această demarcaţie absolută nu mai există. Nu poţi acuza fără probe, dar nici nu mai poţi promova astăzi o naivitate puerilă.

Tyler a fost testat pozitiv abia după ani şi ani de dopaj masiv şi sute de contoale negative. Armstrong e, conform percepţiei simpliste, “curat”. Nu.  Zicala tembelă “hoţul neprins e negustor cinstit” nu mai poate funcţiona. Dopajul nu stă într-un test pe genunchi o dată la un campionat. E o oroare care trebuie studiată în şcoli precum genocidul amerindienilor, holocaustul şi Everestul crimelor comuniste. Dopajul e despre educaţie, despre civilizaţie. Despre viaţă. Despre a înţelege cum se simte Hamilton după ce a minţit, a trişat şi a înşelat milioane de oameni. Despre adevărul simplu că într-o zi poţi păţi precum acel ciclist italian care s-a dus liniştit la dentist şi între două glume, pînă să se aşeze pe scaun, a murit.

[Toate documentele investigaţiei USADA sînt pe site-ul agenţiei, în format PDF. Click AICI]