Cum ar fi să trăim într-o lume mai bună?
Circuitul e destul de nasol. Calificări zănatice şi toată porcăria politică. Aşteptarea, concurăm, nu concurăm. În Bahrain, toţi au un gust de petrecere ratată. Christian Horner, managerul Red Bull, e cu ochii pe taurul său. Raikkonen tocmai a încercat o depăşire. Degeaba. Vettel is back in business. Urletele motoarelor acoperă urletele protestatarilor. Căştile. Dring, dring! Telefonul. Christian priveşte disperat spre cer. “Chris? Ja, gut, eu sînt. Mă auzi?”. Îl aude. Dar n-ar vrea. “Cine e?”. “Ach, cine?!!! Eu”. Pauză. “Didi. Mateschitz. Să-ţi fac o hartă?”. Chris oftează. “Nu, patroane. Eram atent la cursă”. “Fii atent la mine! Sebi se joacă. Cu focul. Finlandezul ăla zănatic era să-l ia pe turnantă”. “Nu te teme. Totul e sub control”. “E sub control, pe teufel! Să ia curbele mai sec! Să-i dea nadă! Să schimbe mai repede! Ai priceput?”. Christian înghite în sec. Vrum, vrum! Maşinile zboară. “Hai, că altfel vă dau aripi la toţi”. Bip, bip, bip.
“De ce se ridică din şa? Ce, a şi obosit? Păi, de-aia vă dau bani pentru toate alea, că nu mai zic să nu m-audă cineva?”. Patrick Lefevere are senzaţia că i s-a înfundat o ureche. Tom Boonen e evadat în Paris-Roubaix. Tocmai ieşise de pe un sector pavat cînd a sunat şeful cel mare. “Adică?”. “Adică să nu-mi dea emoţii. Băi, eu nu vreau să cîştige, vreau să-i umilească, m-ai înţeles?”. “Marc, nu i-am umilit destul?”. Pauză. Pe fundal se aude muzică simfonică. «Vezi ca nu cumva de mîine să fiu Mr. Coucke pentru tine. Să tragă mai tare! Şi să nu aud că a sărbătorit prin vreun club. Hai, pa!». Bip, bip, bip.
Magnus Andersson, mare jucător, mare antrenor, se aştepta la felicitări după eliminarea Barcei în Liga supremă a handbalului. Nici gînd. “Prea puţine mingi pentru Mikkel. Ce mă interesează că dau pescarii ăia islandezi gol? Am băgat milioane pentru danezii mei. Mikkel Hansen trebuie să paseze şi tot el să marcheze!”. Magnus s-a făcut minimus. “Kasi, am bătut campioana!”. “Nu, tată! Eu, Jesper Nielsen, cu magazinele mele second-hand, cu bijuteriile vîndute nemţilor am bătut-o». «Mergem la Koln, în Finala de patru!». «Echipa merge. Tu, nu ştiu. Mă mai gîndesc». Bip.
Revede meciul. A mia oară. Traseele minunate, un drog. E atît de bine. Şi atît de rău. Cineva îi întinde un telefon. «Pep? Sînt Joan”. “Joan cine?”. “Joan oricine. Reprezint un grup de acţionari catalani. Am vrea ca echipa să tragă mai mult la poartă. Şi să nu-l mai bagi pe Tello! Şi mai odihneşte-l pe Xavi. Aupa!». Bip, bip. A doua zi citeşte şi aude un milion de explicaţii fanteziste ale plecării lui. Îi vine să rîdă. Şi să plîngă.
Nu credeţi? Greşiţi. Habar n-au ce-au dărîmat o dată cu Zidul Berlinului.
17 comments ↓
Pe Joan il cheama Sandro, dar nu-i nimic, se mai intampla
frumos! asteptam si un paragraf despre Stoichitza la final
Aluzie la Becali :)) dar el nu intelege nici macar cand i se spune in fata daramite subtilitatea acestui articol. Subtilitatea de aici care binenteles a fost creata pt el.
Domnule Naum, aveti grija ca inainte spunea ca va aprecieaza, ca sunteti un “baiat destept”, acum daca o sa auda de articol data viitoare o sa “va ia de urechi”, ce stiti dvs de cum se conduce un club, o sa va garanteze ca si cei de la barcelona, f1 redbull etc fac la fel doar ca nu stie lumea de la tv :)) aberatii binenteles.
Radu Naum, vocea unei lumi mai bune…BAAA, BAAA, BAAA, M-AI INTELES?
cata salata de idei fara nicio logica
Nimic despre Senna azi? Sunt profund dezamagit.
Radu Naum, deja articolele cu deja celebra “faza cu sunatul” sunt cam rasuflate. Si nu din cauza ca nu ar fi bune (si adevarate) ci pentru ca au fost deja (prea) multe. Ce vrei sa subliniezi? Ca Stoichita este las/fricos/sluga/fara caracter si ca in alta parte nu se intampla asa ceva? Pai…asta stie toata lumea. Iti recomand alte subiecte…nu de alta dar au mai fost inca vreo 6 jurnalisti care au scris despre asta (multi chiar la ziarul vostru).
Asa sa fie? Sau inca il ai pe Gigi pe speed-dial?
e o regula simpla in folosirea telefonului: cand intri in focul unui examen mare, inchizi telefonul. daca te stii bun si nu ai nevoie sa te deranjeze nimeni atunci cand ai mai multa nevoie sa te concentrezi, inchizi telefonul.
MM spunea ca “telefonul” se practica si la echipe mai mari. Are dreptate. La Man United de pilda se foloseste telefonul cu fir. Fiind un telefon de interior este foarte greu de interceptat, pe cand un celular devine floare la ureche pt cineva cu minime cunostinte in domeniu. Desigur ca acel telefon mai suna din cand in cand in timpul meciului, asta pt ca cel care vede meciul de la cel mai inalt nivel al tribunei, avand alta perspectiva, poate observa lucruri mai greu de observat de pe marginea terenului de joc. In plus, naiba stie cine mai suna la telefonul ala.
Ideea e ca nu conteaza ca se baga creditorul la echipa, ci ca omul nu are habar de fotbal nici cat femeia de servici. Asta in ciuda faptului ca primeste lectii de la oameni care au avut performante in fotbal. Si abia atunci ne dam seama ca omul este un dobitoc macabru, incapabil sa asimileze informatie.
dupa titlu, articolul credeam ca se refera la moderatorii care-l suna incontinu pe jiji.
lumea e cum e datorita confratilor[sion] tai mediocrule
Radu ai gresit ceva la randurile cu Barca.
Te prinzi tu ca esti baiat destept.
Visca Barca !
Hala Madrid !
Aupa Atleti !
cam destept pentru mine … nu prea am inteles mare lucru
@lessor: O fi fost fantoma lui Joan Gamper, mai știi … și ăla catalan neaoș, din tată-n fiu, ce să zic
:D
toate ar fi minunate daca atunci cand v-ar suna si pe voi, la diverse emisiuni, ar auzi ton de ocupat. sau i-ati da reject. pana cand veti face asta, ii sunteti complici.
Superb articol. Abstract de tot raul. Nu are subiect, doar cateva nume celebre ici si colo. Ca sa te simti prost daca nu le stii. Totusi, care e ideea lui, esenta lui?!
Leave a Comment