Radu Naum

Evadat din Turul Franței, s-a oprit o perioadă pe semicerc. Acum e în suprafața de pedeapsă. Are opinie, și ca editorialist, și ca moderator

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Naum
Handbaliatorii

Vocea lui Ştefan Birtalan e întretăiată, şi nu din cauza legăturii telefonice, nici urmare a micului şi simpaticului defect de vorbire, un bâlbâit care i-a adus porecla „Bibi”. Emoţie. Nu dintr-aceea de soap care să-ţi mulgă lacrimi, o emoţie adâncă, […]

...

Cei de pe urmă

Britanicii s-au culcat cu City-Utd 0-2 şi s-au trezit cu The Queen-Meghan 0-1. De Ziua Femeii. Care e, de fapt, o zi a drepturilor femeii, ceea ce ne reaminteşte paradoxurile unei umanităţi dornice să ajungă pe Marte, dar având probleme […]

...

Gura bate gândul

„E fenomenal ce face LeBron. Dar nu-mi place când persoane care au acest statut în sport se implică în același timp și în politică. Adică, fă ce faci tu bine. Ține-te de ceea ce faci. Eu, de exemplu, joc fotbal […]

...

Cu sportul la psihiatru

„Închisoare pentru lesbianism, wow!”. Comentariu la articolul despre golgota Marianei Cetiner, fosta handbalistă care vorbeşte, în interviu cu Costin Ştucan, despre abuzurile îngrozitoare suferite pe când era copil şi apoi adult. Da, da, închisoare pentru lesbianism! Şi nu se întâmpla […]

...

Masonaras

E probabil ca preşedintele FRF, exasperat de castanele pe care le încasează în numele grecului, să-l fi forţat pe Vassaras să iasă şi să spună ceva, orice. Şi s-a întâmplat ceea ce era de aşteptat. În interviul de la Telekom, […]

...

Talc show

Pe scara timpului, o figură cunoscută. O mască perfectă în spatele căreia ne înghesuim contorsiunile

1812. Cadiz. Asediul napoleonian. În peninsula fortificată, miniunivers izolat, se nasc poveşti de dragoste şi poveşti oribile în ritmul războiului. De partea cealaltă a canalului, […]

marți, 24 aprilie 2012, 11:47

Pe scara timpului, o figură cunoscută. O mască perfectă în spatele căreia ne înghesuim contorsiunile

1812. Cadiz. Asediul napoleonian. În peninsula fortificată, miniunivers izolat, se nasc poveşti de dragoste şi poveşti oribile în ritmul războiului. De partea cealaltă a canalului, Perez-Reverte imaginează, în minunata carte ce îşi aşteaptă traducerea, un căpitan de artilerie care refuză să doarmă, să dezerteze sau să avanseze. Are o singură obsesie. Caută traiectoria ideală a bombelor pe care le aruncă asupra oraşului. Calculează la infinit. Proiectilele sale cer milă mai mult decît pretind groază. Fitilul se stinge în zbor, ghiulelele nu explodează, n-au precizie, n-au sistem. Dar francezul caută şi caută. E începutul erei căutătorilor. Goana după ultimul atom al perfecţiunii. Într-un anume fel, Simon Desfosseux a pornit deja spre Lună. Sîntem în 1812. Anul de la care „Time” a ales să înceapă numărătoarea inversă în istoria momentelor care ne-au creat. Simfonia a 9-a, drezina, goana după aur, motorul cu combustie, blugii, Das Kapital, radioactivitatea, Freud, Războiul I, vaccinul, Mickey Mouse, Hitler A., bomba A, Everestul, Kennedy, Vietnam, transplantul, Luna şi Internetul. Şi Nadia. Nadia Comăneci. Fetiţa care a găsit traiectoria perfectă a lui Simon.

1976. Nadia Comaneci becomes first Olypic gymnast to score a perfect 10. OK. Dar nu e despre asta, evident. E despre o senzaţie ciudată. Nadia a creat atunci ceva pe care nu-l mai percepem azi pentru că, la fel ca în cazul lui Eminescu, a fost atît de „cîntat” încît s-a golit de conţinut. Nadia a fost supranaturală. Un soi de Întîlnire de gradul III. Oamenii au rămas cu gura căscată. «Time» o pune pe scara timpului istoric pentru că de la ea încolo sportul n-a  mai fost o prelungire a omului, ci o categorie aparte, din care face parte azi şi Messi. Între alegerile sportive ale revistei se mai află, ca să înţelegeţi, Roger Bannister (mila sub 4 min.), Cassius Clay, Bob Beamon, Pele, Billie Jean King (învingîndu-l pe Bobby Riggs în bătălia sexelor).  Fiecare a retrasat reperele unei lumi. Iar Nadia a fost unul dintre trendsetteri.

Înainte de a ne mîndri, să nu uităm. Urletele, lacrimile amestecate cu talc, ghiulul lui Zeus Bela, Partidul, Nicuşor, evadarea. Aproape o poveste nord-coreeană. Nadia de azi nu mai are nimic din cea de ieri. Numai că de cea de ieri ne ţinem noi, românii, agăţaţi ca de o bară fixă în aglomeratul autobuz al istoriei. Nu de Ilie, nu de Gică. Nu de artişti. De fetiţa stoarsă pînă la perfecţiune ca într-un vis nebun din noaptea artileristului.

Comentarii (10)Adaugă comentariu

Gabriel Bratu (4 comentarii)  •  24 aprilie 2012, 12:20

Domnule Naum, pe 1 Martie colegele dumneavoastra de la GSP Luminita si Roxana preluat informatia criticului Marius Chivu si publicau acest articol:

http://www.gsp.ro/sporturi/gimnastica/exclusiv-gsp-povestea-francezului-care-a-luat-10-in-gimnastica-la-jo-inaintea-nadiei-311120.html

Nu inseamna ca ceea ce scrieti nu mai este valabil, numai ca porniti toata „demonstratia” de la o idee dovedita chiar in GSP ca deja tine mai mult de romanta decat de adevar.

„Adevărul este că primul 10 olimpic îi aparţine, de fapt, gimnastului francez Albert Séguin, care, la Jocurile Olimpice de la Paris, din 1924, a obţinut nota 10.00 la proba de sărituri. O erată care nu ştirbeşte cu nimic performanţa Nadiei, mă grăbesc să adaug!”, scria criticul mentionat, in Dilema Veche, în noiembrie 2011.

suporter (1 comentarii)  •  24 aprilie 2012, 12:32

Un articol din categoria Fanus Neagu. Bravo!
Ma bucur sa vad ca se mai scriu asemenea randuri.
Felicitari Radu !

Dan (2 comentarii)  •  24 aprilie 2012, 12:43

Frumos, dar nu pot sa ma abtin: a fost blat.

Astept cu mare interes urmatoarea interventie a d-lui Gigi Becali, Razboinicul Luminii

dslr (1 comentarii)  •  24 aprilie 2012, 13:48

Urmeaza articolele intru proslavire despre 7 mai 1986, „Generatia de Aur” si cam atat.

Adrian C. (4 comentarii)  •  24 aprilie 2012, 18:14

Din nou superb (si) acest articol, domnule Naum. Continuati… sa ne scrieti. O precizare insa. Nu este drept ce spuneti, atunci cand afirmati ca „… Nadia de azi nu mai are nimic din cea de ieri…” Ne are pe noi… Aproape ca suntem toti. Si nu suntem „agatati ca de o bara fixa”. Unii mai suntem tot acasa… ca atunci… pur si simplu… Suntem tot acasa… Asa au invatat cativa dintre noi… sa fie mereu pe acasa. Mereu si… mereu…

nudela (1 comentarii)  •  24 aprilie 2012, 23:12

2012. Concordia Chiajna. O mică echipă în prag de retrogradare, bubuie candidatele la titlu. Le bate de le rupe. E o alta senzatie ciudata, ca si cum idolii sunt la indemana oricarui papagal. Dar daca ei au fost papagali pana azi?! Valiza nu s-a abolit. Dar nici FOTBALUL CINSTIT!

circotel (164 comentarii)  •  25 aprilie 2012, 5:49

Articol dragut,pe gustul fetelor de pension.Nu prea am inteles amestecarea lui Eminescu in aceasta lume,mai ales cu „ideea”ca ar fi golit de continut.HM!!!Cred ca in scoala aveai talent la compuneri,dar cu literatura si mai ales cu poezia….

Paul (2 comentarii)  •  25 aprilie 2012, 9:32

🙂 Nu am inteles nimic.
Scuze!

danm (3 comentarii)  •  27 aprilie 2012, 23:43

Ce naspa! Esti bun dar nu semeni cu tine. Un cititor iti spune ca scrii ca Fanus Neagu. Cat timp va trebui sa mai treaca ca un altul sa-i zica altcuiva ca scrie ca Radu Naum?

caine rosu 18 (7 comentarii)  •  11 mai 2012, 13:25

Felicitari! Din nou, acel Radu Naum pe care-l gasim, din pacate, doar in unele editoriale!

Comentează