Oana Dușmănescu

Descoperă subiecte de viață în sporturi extreme și povești extreme în sporturi la care toată lumea crede că se pricepe

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Oana Dușmănescu
Freedom

Joe Hawley nu e nici bătrân, nici bolnav. E un ditamai om plesnind de sănătate, talentat fără să fie geniu la un sport dur, care aduce satisfacții majore, de toate felurile. De la faima în care se scaldă practicanții de […]

...

O sinucidere anunțată

Coborârea boxului rezervat amator în băltoaca mafiotă, plină de arbitraje părtinitoare și de personaje rupte din filmele cu nelegiuiți este din ce în ce mai rapidă. Comitetul Internațional Olimpic a avertizat din nou că această disciplină e în primejdie de […]

...

Inima și inimile

În alte circumstanțe, ieșite din gura altcuiva, aceste cuvinte ar fi putut părea lipsite de bun-simț, nemăsurat de îngâmfate. În cazul lui Jurgen Klopp sună autentic, ca din partea unei persoane care știe exact ce e și ce nu e. […]

...

Lance, ce ieșire!

Una dintre cele mai mari înșelătorii din istoria sportului își urmează traiectoria aproape obișnuită pentru prezentul nostru – se îndreaptă cu pași rapizi spre reabilitarea lui Lance Armstrong. Dacă statul cu steluțe și dungi intenta proces fostului ciclist, acesta putea […]

...

Cazul Bolt

Zilele astea, Usain Bolt face reclamă atletismului la Jocurile Commonwealth, în Australia. Aura de supercampion încă n-a început să-i pălească și nici trândăveala specific insulară n-a preluat deocamdată controlul. Bolt simte însă că locul lui a rămas gol și îndemnurile […]

...

Tennys, nu Popescu

„Un nume ce-i? Un trandafir, oricum îi spui, exală-acelaşi scump parfum" - William Shakespeare. Frumos, dar uneori hilar de greșit

Permalink to Tennys, nu Popescu
duminică, 21 ianuarie 2018, 9:49

De la celebrele cuvinte ale Marelui Will, lucrurile au evoluat sau, mai degrabă, au involuat, într-o lume din ce în ce mai superficială, în care Romeo și Julieta și-ar fi dus planurile morbide la bun sfârșit cu mult timp înainte.

Tennys. Tennys Sandgren. Tennys Loren Sandgren. Un american, nici măcar foarte tânăr, care a făcut puțină vâlvă la Australian Open eliminându-l în turul al doilea pe elvețianul Wawrinka, aflat într-o scădere de formă, și mai multă vâlvă din pricina numelui său.

Un tip care a avut decența să nu se bucure ca un dement de victoria sa în fața favoritului 9, știind că adversarul său nu e sus, unde ar fi putut fi. Un tip cu un nume (oarecum) de disciplină sportivă și cu încă unul (oarecum) de fată. La conferința de presă de după meci, Sandgren a avut de-a face, pentru a câta oară în 26 de ani, cu întrebări și miștouri despre bizarul lui nume. A povestit cum oamenii încă se miră deschis că au întâlnit un jucător de tenis pe care-l cheamă Tennys. „Când îmi comand o cafea, îi spun vânzătorului că numele meu e David sau ceva de genul ăsta, ca să scap mai ușor. Prefer să-mi asigur doza zilnică de cafeină și de-abia după aceea să încep din nou discuțiile nesfârșite din jurul numelui meu”, spune americanul, care stăpânește foarte bine umorul. Pentru că dacă nu știi să glumești când ai un nume dubios, ești damnat din start la o existență plină de amărăciune și iritare.

De unde știu asta? E simplu, mă cheamă Dușmănescu.

De-asta îmi permit să vorbesc un pic și în numele lui Tennys.

Nu, nu e vina noastră că ne cheamă așa. În cazul numelor de familie trăsnite, nu e nici măcar vina părinților noștri.

Da, sunt unele bancuri pe seama numelor noastre care ne deranjează mai mult și unele care ne deranjează mai puțin. Desigur, sunt și unele care ne scot din minți, indiferent de cantitatea de umor pe care o deținem în genă.

(Nu, nu o să vi le dăm mură-n gură de bună voie pe acestea din urmă, va trebui să faceți efortul de a le găsi singuri. Suntem siguri că satisfacția va fi uriașă).

Da, există o glumă referitoare la numele nostru pe care o face absolut toată lumea la un anumit moment, fiecare dintre cei spirituali crezând că a descoperit America și că e primul original în acest domeniu temerar și revoluționar.

Nu, în general nu ne place să se râdă de numele nostru. Cum nu-i place nimănui să fie batjocorit pentru freză, haine, aspect fizic, pasiuni secundare. Un nume e doar un nume. Shakespeare avea dreptate, dar pe el nu-l chema nici Tennys, nici Dușmănescu.

Comentarii (5)Adaugă comentariu

Pushelep (1 comentarii)  •  22 ianuarie 2018, 21:01

Multe virgule puse anapoda. Mai corectati si voi textele ca va faceti de rusine.

Berinde Vasile (1 comentarii)  •  23 ianuarie 2018, 2:00

Interesanta perspectiva, stimata doamna ! Unii din noi va citim cu placere, apreciind articolele dumneavoastra pur si simplu.

Stra Luce Nthori de Nord (5 comentarii)  •  23 ianuarie 2018, 2:45

Respect pentru unicul angajat al gsp cu studii de jurnalism.

mg (4 comentarii)  •  23 ianuarie 2018, 12:17

..un eseu de 10, demn de un(o) „escu”.. 🙂

cronicar (1 comentarii)  •  24 ianuarie 2018, 14:41

execelent :))))))

Comentează