Tennys, nu Popescu

„Un nume ce-i? Un trandafir, oricum îi spui, exală-acelaşi scump parfum" - William Shakespeare. Frumos, dar uneori hilar de greșit

De la celebrele cuvinte ale Marelui Will, lucrurile au evoluat sau, mai degrabă, au involuat, într-o lume din ce în ce mai superficială, în care Romeo și Julieta și-ar fi dus planurile morbide la bun sfârșit cu mult timp înainte.

Tennys. Tennys Sandgren. Tennys Loren Sandgren. Un american, nici măcar foarte tânăr, care a făcut puțină vâlvă la Australian Open eliminându-l în turul al doilea pe elvețianul Wawrinka, aflat într-o scădere de formă, și mai multă vâlvă din pricina numelui său.

Un tip care a avut decența să nu se bucure ca un dement de victoria sa în fața favoritului 9, știind că adversarul său nu e sus, unde ar fi putut fi. Un tip cu un nume (oarecum) de disciplină sportivă și cu încă unul (oarecum) de fată. La conferința de presă de după meci, Sandgren a avut de-a face, pentru a câta oară în 26 de ani, cu întrebări și miștouri despre bizarul lui nume. A povestit cum oamenii încă se miră deschis că au întâlnit un jucător de tenis pe care-l cheamă Tennys. „Când îmi comand o cafea, îi spun vânzătorului că numele meu e David sau ceva de genul ăsta, ca să scap mai ușor. Prefer să-mi asigur doza zilnică de cafeină și de-abia după aceea să încep din nou discuțiile nesfârșite din jurul numelui meu”, spune americanul, care stăpânește foarte bine umorul. Pentru că dacă nu știi să glumești când ai un nume dubios, ești damnat din start la o existență plină de amărăciune și iritare.

De unde știu asta? E simplu, mă cheamă Dușmănescu.

De-asta îmi permit să vorbesc un pic și în numele lui Tennys.

Nu, nu e vina noastră că ne cheamă așa. În cazul numelor de familie trăsnite, nu e nici măcar vina părinților noștri.

Da, sunt unele bancuri pe seama numelor noastre care ne deranjează mai mult și unele care ne deranjează mai puțin. Desigur, sunt și unele care ne scot din minți, indiferent de cantitatea de umor pe care o deținem în genă.

(Nu, nu o să vi le dăm mură-n gură de bună voie pe acestea din urmă, va trebui să faceți efortul de a le găsi singuri. Suntem siguri că satisfacția va fi uriașă).

Da, există o glumă referitoare la numele nostru pe care o face absolut toată lumea la un anumit moment, fiecare dintre cei spirituali crezând că a descoperit America și că e primul original în acest domeniu temerar și revoluționar.

Nu, în general nu ne place să se râdă de numele nostru. Cum nu-i place nimănui să fie batjocorit pentru freză, haine, aspect fizic, pasiuni secundare. Un nume e doar un nume. Shakespeare avea dreptate, dar pe el nu-l chema nici Tennys, nici Dușmănescu.