Oana Dușmănescu

Descoperă subiecte de viață în sporturi extreme și povești extreme în sporturi la care toată lumea crede că se pricepe

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Oana Dușmănescu
American Bully

Mai țineți minte istorioara aceea ușor tulbure din timpul Jocurilor Olimpice de la Rio, în care Lochte și alți câțiva înotători americani au inventat că au fost victimele unui jaf armat? De fapt, vandalizaseră, beți, o stație de benzină și […]

...

”It’s coming home, lads”

De ce iubește lumea o echipă pe care, în paralel, o ceartă? Că a avut traseu ușor, că nu a jucat tocmai fotbal, că pe alocuri s-a chinuit pe teren și ne-a chinuit și pe noi, în fața televizoarelor?

Vraja […]

...

Era în care râsul se îneacă

Glumele politice. Glumele întortocheate din fake news, cele care-ți trimit un nod în gât. Știrile gen pamflet, dar nu genul subtil și distractiv, ci cele care par mai amare și mai triste decât cele reale. Toate astea scufundă simțul umorului […]

...

Cele mai complicate lucruri din lume

Primele biciclete au fost inventate la începutul secolului al nouăsprezecelea. De-abia la începutul acelui secol, adică acum vreo 200 de ani. La cât de repede am învățat că trece vremea, descoperirea asta atât de simplă pare că a venit foarte, […]

...

Regi de tot felul

Vineri seara, puteai să ții cu Spania sau cu Portugalia sau cu vreo echipă de pe vreo planetă încă necartografiată. Cristiano e ca un dragon acaparator, devastator, încrezut și imposibil de imitat. Unii spun că dragonii fac prăpăd și nimic […]

...

Visul unui oraş

Clubul de baschet din Ploieşti se dezintegrează aproape aşa cum a venit pe lume – banii lui Ghiţă sînt retractabili, iar Asesoft – o jucărie.

Asesoft nu mi-a fost de la început o echipă simpatică. Fusese construită cu bani mulţi […]

duminică, 1 martie 2015, 10:08

Clubul de baschet din Ploieşti se dezintegrează aproape aşa cum a venit pe lume – banii lui Ghiţă sînt retractabili, iar Asesoft – o jucărie.

Asesoft nu mi-a fost de la început o echipă simpatică. Fusese construită cu bani mulţi din prima suflare, iar înfiinţarea sa venise ca un adevărat şoc pentru celelalte echipe din campionat. Se simţea acolo o aroganţă, din ce în ce mai rotund definită, a unui demers pornit, în egală măsură, din pasiune pentru un sport care o ducea greu în Ploieşti şi dintr-o potenţă materială neegalată de vreun alt club de baschet. În timp, confirmînd premisele de la care porniseră Sebastian Ghiţă şi ai lui, Asesoft a furat lumina rampei într-un campionat sărăcăcios, însă cu echipe, mai ales cele din provincie, iubite la maximum.

16 ani de existenţă şi 10 titluri naţionale cucerite din 2004 pînă acum fac din Asesoft un experiment care a scos capul din cenuşiul sportului românesc pe echipe. Dacă acum zece ani m-aş fi bucurat să aud că un club hibrid, un club artificial se va rupe, acum nu mai simt deloc aşa.

Mi-am petrecut multe ore în sala de la Ploieşti, pentru meciuri de campionat, de Cupă a României, sau apoi, cînd prahovenii s-au făcut mai mari, de cupe europene. Am admirat jucători frumoşi, valoroşi, care au trecut sau care chiar au rămas acolo.

Dar mai ales am admirat cum un oraş întreg învia, puţin cîte puţin, în jurul sălii Olimpia. Acesta este meritul cel mare al echipei de baschet, nu cîştigarea  FIBA EuroCup Challenge, în 2005, şi nici victoria în faţa Valenciei, de anul acesta, din grupele EuroCup. Ci faptul că a ţesut în jurul ei o promisiune şi o poveste.

Cu altele pe cap, Ghiţă îşi lasă acum din mîini copilul drag, crescut an de an. Este semnul de abandon al unui om poate speriat, care înţelege că drumul său de finanţator care a poleit cu aur baschetul din Ploieşti se apropie de un final sumbru. Jucătorii se vor împrăştia către alte echipe, alţii se vor retrage definitiv. Dar inima spectatorilor se va frînge pentru totdeauna, ca şi în basmul, mult mai luminos, care a fost pînă acum o vreme Oltchim Rîmnicu Vîlcea.

Realitatea românească este însă la fel de fragilă ca soarta echipelor care azi sînt pe locul întîi, iar mîine nu mai au finanţare. Pentru că, în cazul Asesoft, transferurile, condiţiile de pregătire, totul, depindeau de un singur om. Un om care a făcut dintr-un moft o întreprindere măcar aparent solidă. Apoi, DNA hocus-pocus şi a transformat-o la loc în jucărie.

Comentarii (7)Adaugă comentariu

Cataleya (2 comentarii)  •  1 martie 2015, 12:19

Propun sa avem echipa procurorilor DNA si nu pentru ai cotracara in activitatea profesionala,doar pentru urgentarea recuperarilor banilor EXTORCATI din afacerile ilegale cu bani publici.Cei care incalca legea sa plateasca dar cei care ancheteaza si judeca sa PLATEASCA ATUNCI CAND GRESESC.Cand nu am responsabilitate in JUDECATA voi gresi cu sau fara intentie sau cu sarcini de la PARTID.

ovidiu_3003 (166 comentarii)  •  1 martie 2015, 13:49

…baschetul nostru devine mult mai sarac fara Asesoft…

Pantelimon (1 comentarii)  •  1 martie 2015, 14:26

Atunci cand banii sunt investiti intr-un mod in care societatea castiga ceva, ca in acest caz, ar trebui ca acesti bani sa fie considerati „curati” si pentru aceasta cel in cauza sa fie exonerat de raspundere! Pacat, Asesoft a fost o echipa iubita si respectata! Acolo s-a muncit serios si s-au creat jucatori pentru echipa nationala! Dar, ca intotdeauna, noi distrugem tot ce merge in tara asta! Suntem un popor blestemat!

vlad (15 comentarii)  •  1 martie 2015, 15:34

Acelasi sentiment il am si eu acum legat de CFR Cluj

altona (3 comentarii)  •  1 martie 2015, 21:55

La Ploiesti exista o singura echipa, echipa de fotbal a gazarilor. Restul sint mofturi. Ca sa fim concisi, si daca spectatorii de baschet ar fi dispusi sa plateasca o suta de dolari pe biletul de meci, echipa de baschet tot nu ar putea rezista. Ar vinde prea putine bilete.

altu (1 comentarii)  •  2 martie 2015, 7:44

Evident ca la Prahova sau Cluj unde toti penalii devalizatori ai banului public prin contracte pagubitoare pentru stat (adica pentru noi toti) sunt echipe „beton” si businessmani (bisnitari adica) de top. Gloata (prostimea) adica chibitii evident ca sustine masinaria habar neavand cat de scump plateste si cu pretul cui (al generatiilor viitoare). Vezi bugetul tarii pe ultimii zece ani in buzunarele neispravitilor udrea ghita si altii

Eugen Borbely (16 comentarii)  •  2 martie 2015, 8:31

Dragă Oana,
Sprtul românesc e copia fidelă a societăţii: avem moarte infantilă 9%, sportul naşte cluburi moarte sau care mor repede. Nu e nicio deosebire. Economia a fost vândută sau defrişată, ţara produce caca-maca.
Proverbul românesc ” nu poţi face din rahat bici şi să şi pocnească” se potriveşte de minune.
Ca să poţi menţine un club îţi trebuie bani. La noi nu se pot face bani cu o economie precară şi salarii de subzistenţă. Şi e normal cluburile să meargă în pierdere, până nu se mai poate. Devin jucării aşa cum ai spus. Societatea este peste tot. Ai o societate săracă, ai un sport sărac, o sănătate săracă, o educaţie săracă.
Nimeni nu vrea investiţii pe termen lung. Prada zilnică e la modă. De aceea are de lucru DNA-ul. Haita e mare, prada e mică.
Să auzim numai de bine…

Edy (1 comentarii)  •  29 martie 2015, 23:41

Din pacate, in Romania nu exista un cadru fiscal care sa incurajeze investitorii. In acest fel, oamenii de afaceri nu investesc in sport, in arta, in nimic… pt ca nu suntem in stare sa facem un sistem coerent… Daca ar exista o legislatie ok, sunt convins ca echipele n-ar mai disparea peste noapte si nici n-ar aparea ca ciupercile dupa ploaie. PS: E inadmisibil ce se intampla cu Unirea Urziceni, Otelul Galati etc. Cineva trebuie sa plateasca pt acest jaf!

Comentează