O medalie neliniștitoare
Ce face Qatarul la Mondialele de handbal nu se mai numește de multă vreme globalizare. Se numește afacere, într-un grad în care sportului nu îi este deloc folositor.
„Naționala” Qatarului joacă astăzi finala Campionatelor Mondiale, competiție găzduită de Qatar. Cu […]
Ce face Qatarul la Mondialele de handbal nu se mai numește de multă vreme globalizare. Se numește afacere, într-un grad în care sportului nu îi este deloc folositor.
„Naționala” Qatarului joacă astăzi finala Campionatelor Mondiale, competiție găzduită de Qatar. Cu o echipă de superhandbaliști provenind din toate locurile populate cu handbal de calitate ale lumii – Spania, Bosnia, Franța, Muntenegru. Un uragan căruia nu i te poți împotrivi – e simplu să ai banii necesari să aduci orice jucător îți place și este cu atît mai simplu să-l convingi să se naturalizeze. La fel stau lucrurile și în cazul antrenorului – Valero Rivero a cucerit în 2013 titlul mondial alături de reprezentativa spaniolă. E dezarmant să afli, într-o bună zi, că banii schimbă peste noapte tradiții, așteptări, că nasc false suprize. Că, dacă nu ai conturi cît șeicii din Qatar, nu mai acum să ajungi la astfel de clipe fericite.
Nu, performanța bosniacilor teleportați de la Barcelona și a egiptenilor talentați din Qatar nu este deloc una falsă, dar este, cu siguranță, lipsită de suflet. Recordurile bătute sărind etape, realizate cu alte măsuri, artificiale și bazate în exclusivitate pe bani nu revoluționează istoria sportului contemporan, ci îi scot inima, printr-un procedeu avansat de vivisecție – mai țineți minte broscuța sau, după caz, șoricelul pe care l-ați spintecat la ora de biologie în școala generală? Era țintuit de cele patru lăbuțe și respira superficial. Qatarul este prima echipă din afara Europei care ajunge în finala Campionatelor Mondiale, în 77 de ani de organizare e competiției. Restul echipelor au devenit sinonime, de data aceasta, cu broscuțele din laborator.
Ce noroc însă că în alte părți lucrurile firești se perpetuează fără cataclisme provocate de mîna omului. Ieri dimineață m-am bucurat din nou că trăiesc în același timp cu Serena Williams și că o văd cîștigînd în continuare finale de turneu de Mare Șlem. Serena, dar și rivala sa din finala de la Melbourne, Maria Șarapova, pun puțin în ordine istoria sportului, răvășită rău în acest weekend de schimbările din handbalul important. Mercenarii și-au dovedit întotdeauna eficiența, pînă la un punct însă. Publicul se revoltă cînd vine vorba de inechitate categorică și de șanse acordate diferit. Ar fi păcat ca acest sport pasional și energic să piardă puncte din cauza unor amănunte atît de neimportante, atît de neinteresante, așa cum sînt banii și influența care decurge din ei.