Unde e acasă?

Arena „Ion Oblemenco” – în curs de demolare, faza întîi. Nostalgie sau început?

Mulţi oameni pe această lume trăiesc după vorba latinească „Ubi bene ibi patria”. Departe de a fi superficial cum pare la prima vedere, dictonul indică, de fapt, […]

Arena „Ion Oblemenco” – în curs de demolare, faza întîi. Nostalgie sau început?

Mulţi oameni pe această lume trăiesc după vorba latinească „Ubi bene ibi patria”. Departe de a fi superficial cum pare la prima vedere, dictonul indică, de fapt, oportunităţile nemărginite pe care trebuie doar să le identifici şi capacitatea de a duce cu tine sentimentul pragului casei tale, oriunde ai ajunge pe pămînt. Pentru cei ataşaţi de vechiul stadion din Craiova, acest lucru este pe jumătate rezolvat. Noua arenă se va ridica pe fundaţiile celei vechi şi nu ne rămîne de văzut decît dacă va păstra starea de spirit din acest loc. În teorie, oamenii locului sînt aceia care vin la ei cu fericirea şi cu trăirea necesară pentru a relua petrecerea alb-albastră acolo de unde au lăsat-o, cu ocazia demolării în etape a stadionului Universităţii.

În practică însă mai există un cuvînt. Acesta este „hiraeth”, vine din velşă şi înseamnă dorul faţă de o casă pe care ai părăsit-o cu mult, mult timp în urmă sau chiar dorul de o casă în care nu ai locuit niciodată. Casa ideală, cum ar veni, la care, chiar şi atunci cînd o vei avea, tot vei găsi ceva să nu-ţi convină la ea. Pentru mulţi dintre susţinătorii echipei din Craiova nu faptul că li se dărîmă căminul este cel mai grav lucru. Nici măcar faptul că nimeni nu poate garanta că noul cămin va fi gata pînă în 2016, moment în timp care pare doar la o azvîrlitură de băţ distanţă, într-o ţară din lume care nu a fost niciodată campioană mondială la construit, ba nici măcar la demolat.

Cea mai mare problemă este seria de schimbări. Şi duşmanii echipei din Craiova trebuie să admită că a fi suporterul acestui club – cum s-o numi el – se numără printre cele mai grele lucruri din lume. Mai ales în ultimii ani, dar nu numai. Trebuie să resimţi dureros toate modificările, să treci prin desfiinţări, retrogradări, redenumiri, clonări, despărţiri, confuzii, culori amestecate pe o paletă a unui artist nepriceput, care s-a gîndit la mai toate elementele unei ecuaţii, în afară de cele mai importante: fotbaliştii şi suporterii.

Poate că şi rătăcelile îşi au rostul lor. Dar e neplăcut să ceri unui club vechi să îşi facă ritualuri de coming-of-age la fiecare dintre vîrstele sale. Fotbalul oboseşte, la un moment, în ciuda faptului că acum, în iarnă, Craiova ocupă locul 6 în clasament. Îmi doresc ca măcar suporterii să nu obosească. Şi să continue să-şi privească povestea drept una frumoasă.