Cercuri pătrate

Schimbăm logo-uri, poate chiar religii, de dragul banilor. Globalizarea începe să însemne interdicții. La început ni se promisese altceva

„Cum, dumneavoastră, investitorii de la Banca Națională din Abu Dhabi, aveți o mică sensibilitate la cruci? Nu, nu e nici o […]

Schimbăm logo-uri, poate chiar religii, de dragul banilor. Globalizarea începe să însemne interdicții. La început ni se promisese altceva

„Cum, dumneavoastră, investitorii de la Banca Națională din Abu Dhabi, aveți o mică sensibilitate la cruci? Nu, nu e nici o problemă, noi la contracte de sponsorizare nu sîntem deloc alergici. V-ar plăcea mai mult să ștergem crucea de pe coroana care stă cu mîndrie pe logo-ul nostru din 1941 încoace? Să punem semiluna în loc? Altceva v-ar coafa mai tare? Cum, ce ziceți, s-o lăsam așa, neutră? Desigur, neutră o lăsăm. Neutrul e bun!”

Așa ar putea suna un discurs imaginar al vreunui reprezentant al Realului din Madrid, regina Europei în materie de cupe europene supreme, de-a lungul istoriei. Clubul din capitala Spaniei – grădină frumos cultivată și îngrijită a catolicismului – este sinonim cu puterea, cu constanța – atît cît își are aceasta locul în fotbal – și cu absența compromisului.

Desigur, poate că argumentul religios nu ar trebui să conteze și nici să fie adus în discuție acum, cînd și din secolul XXI au început să treacă foarte repede anii. Nu e nicidecum vorba despre vreun conflict între biserici sau între enoriașii lor. Este vorba despre ușurința cu care renunțarea la simboluri, la lucrurile care ne definesc și ne caracterizează, se infiltrează din ce în ce mai tentacular în rădăcinile și florile noastre. Lumea ar trebui să-și păstreze culorile, nu să le amestece între ele, pînă va bate totul într-un cenușiu sinucigaș. Globalizarea mult-lăudată ar trebui să însemne acceptare, nu jumulire. Egalitate, nu supunere pe criterii financiare.

Vestea zilei vine, oricum, din China. Libertatea de exprimare reprezintă o piatră de moară atît de dureroasă pentru regimul de acolo, oricare ar fi el, la orice moment al istoriei, încît oamenii nu mai au voie să facă jocuri de cuvinte. Gluma prin metode subtile lingvstice va dispărea de pe meleagurile lui Chang și Wong, pe motiv că astfel se va instaura haosul în vorbire și scriere. Toate astea în ciuda faptului că limba chineză și mintea chinezului sînt, ambele, foarte predispuse la jocuri de cuvinte.

Aceste schimbări, de dragul banului sau de dragul controlului – în fond, banii înseamnă tot control, cel mai nebunesc dintre toate, dar și cel mai explicabil zilele acestea –, fac posibile niște rostogoliri în timp din care oamenii vor mai ieși cu greu. Un logo al unui mare club sau interzicerea calambururilor nu înseamnă, în sine, mare lucru. Dar exact așa se sting spirite și suflete, prin ștergere și sufocare, mai ales cînd se pornește de la jocuri – cum e și fotbalul – și se ajunge la lucruri mai mult decît serioase.