Un băiat cu obraz
Oasele se lipesc la loc. Așa se va întîmpla și în cazul lui Bancu. Sper să-l ajute și faptul că are mult bun simț.
E o tortură psihică pură să privești pe Youtube faza în care Șeroni – de la […]
Oasele se lipesc la loc. Așa se va întîmpla și în cazul lui Bancu. Sper să-l ajute și faptul că are mult bun simț.
E o tortură psihică pură să privești pe Youtube faza în care Șeroni – de la Viitorul – îi rupe piciorul lui Bancu – de la Craiova -, într-un meci din Cupa României. E greu pentru tine, ca om obișnuit care stă în fața unui laptop și apasă pe un buton, și nu poți să nu te întrebi cam cît de greu o fi fost pentru Nicușor Bancu. Senzația de os rupt transcede însă sticla televizorului sau ecranul calculatorului, mai ales dacă într-un moment al vieții tale ai pățit-o pe pielea ta. Te cuprinde instantaneu un frison care se întețește pe minut ce trece, o febră falsă cu ajutorul căreia organismul îți strigă isteric că în el s-a crăpat ceva, iar durerea reușește să fie constantă și ascuțită în același timp, pînă ajungi la doctor să te pună naibii mai repede în gips. Uneori, chiar și după aceea.
Nu e cel mai rău lucru care ți se putea întîmpla, chiar dacă ești fotbalist. Oasele se sudează, chiar dacă trebuie să aștepți mai mult timp. Răbdare, recuperare, reabilitare, revenire. O grămadă de amănunte nu tocmai ușor de dus. De pe patul de spital, după operație, Bancu se încurajează și el cum poate. Primește vizite, inclusiv pe a lui Gheorghe Hagi. Și vorbește mult la telefon, inclusiv cu cel care l-a adus în starea aceasta. Și apoi îi transmite: „Ar trebui să fie mai atent pe viitor”.
Nici nu știi exact în ce procente s-au risipit, în această frază scurtă, diplomația, ironia, umorul, amărăciunea și bunul simț al lui Nicușor Bancu. Sună atît de englezească replica asta, mai ales în contextul unei intrări atît de violente, mai ales în contextul fotbalului românesc. E ca un început de acceptare și de iertare față de cel care l-a scos din joc, pentru cel puțin trei sau patru luni. Orice sportiv știe că astfel de evenimente au șanse mari să se producă, mai ales în disciplinele unde contactul face parte din regulament. Doar că speră să nu i se întîmple lui. Și să nu fie foarte grav. Alții au primit osînde mai grele pentru că și-au ales meseria asta.
Ce poate face Bancu peste iarna aceasta lungă? Păi, orice face un convalescent. Filme, jocuri pe tabletă, vizite, colegi, prieteni. Fotbal la televizor, să nu uite totuși de unde a pornit totul, chiar dacă nu va fi ușor să-i privească pe alții jucînd, în timp ce el încă va suferi. Și, în paralel, poate să-și exerseze optimismul de jucător tînăr și un pic ghinionist, că în lumea asta or fi bune la ceva, măcar o dată, echilibrul și decența.