Nevoia de eroi
Fericirea vine o dată cu deschiderea acelei „window of opportunities”. Pe această fereastră intră vitejii momentului.
Înainte de orice, aceasta nu este o odă. Nici la adresa poporului american, nici dedicată unui personaj anume. Este doar un exerciţiu de admiraţie […]
Fericirea vine o dată cu deschiderea acelei „window of opportunities”. Pe această fereastră intră vitejii momentului.
Înainte de orice, aceasta nu este o odă. Nici la adresa poporului american, nici dedicată unui personaj anume. Este doar un exerciţiu de admiraţie a unui fenomen cinstit şi autentic în miez, dar legat punctual de un eveniment şi de înflăcărarea caracteristică momentelor pline de adrenalină.
Lumea are nevoie de eroi, iar americanii sînt cei mai mari inventatori de eroi din istorie. Pe tărîmul unde şi criminalii în serie au poveştile lor rotunjite şi nuanţate, ar fi fost culmea ca fotbaliştii care joacă sub pălăria One Team One Nation să şofeze greşit pe autostrada celebrităţii. Căldura şi interesul cu care au fost înconjuraţi, disponibilitatea de a-i ierta cînd se dau cap în cap pe teren, toate acestea le asigură poziţia de vedete. Nu or fi fotbaliştii americani gemenii identici întru performanţă ai hocheiştilor care au jucat în legenda Miracle on Ice, la Jocurile Olimpice de iarnă din 1980, dar ambiţia şi voinţa se premiază, mai ales în Ţara celor curajoşi. Pare a fi scenariul ideal de film – nişte tipi, în marea lor majoritate obscuri pentru lumea fotbalului mare, fiecare cu ticuri ciudate sau obiceiuri ieşite din rînd, cu imagini bine vîndute – cît se poate, disciplinaţi – tot cît se poate – de un tip cu adevărat legendar, Jurgen Klinsmann, care le-a învăţat imnul cu evlavie. Americanii nu vor decît să strălucească, într-un fel sau în altul. La asta se pricep cel mai bine şi cuceresc şi domeniile care nu le-au fost niciodată specialităţi ale casei.
Un alt fenomen este transferul de afecţiune dinspre vampirul uruguayan Luis Suarez, star ieşit din competiţie înaintea naţionalei sale, către James Rodriguez, columbianul care a devenit star după cu totul şi cu totul alte criterii. Forţa mulţimii iubitoare trebuie redirecţionată cînd un personaj principal se pierde pe parcurs sau se sinucide spectaculos, cînd publicul se aşteaptă mai puţin, aşa cum este cazul lui Suarez. Înlocuirea unui Superman cu altul vine natural. Nici măcar nu poţi acuza pe cineva de lipsă de loialitate sau constanţă.
Pe lîngă toate acestea, nevoia de oameni cu imagini proaspete este, în sine, o poveste fără sfîrşit, alimentată din plin la această ediţie de Cupă Mondială. Merge în paralel cu păstrarea celor ce şi-au dovedit pînă acum cu vîrf şi îndesat calităţile, carisma sau defectele remarcabile. E ca un casting fascinant şi febril, cu actori care vor rămîne în amintirea mişcată a acestei competiţii pe măsură.