Haos, bani şi aroganţe

În Africa se moare literalmente de foame. E greu de crezut că acest lucru se întîmplă la nivelul echipelor naţionale

Şantaj emoţional şi nu numai în toată Africa neagră, mă rog, în cea prezentă la World Cup 2014. Nici nu […]

În Africa se moare literalmente de foame. E greu de crezut că acest lucru se întîmplă la nivelul echipelor naţionale

Şantaj emoţional şi nu numai în toată Africa neagră, mă rog, în cea prezentă la World Cup 2014. Nici nu începuse competiţia că fotbaliştii Camerunului au fost pe punctul să lase Cupa şchioapă de o echipă, ameninţînd că nu vor veni în Brazilia dacă nu li se vor plăti restanţele pentru calificare. Unii spuneau încă de pe atunci că nu ar fi fost nici o pagubă, oricum Mondialul are o grămadă de nechemaţi şi, din această cauză, un program prea lăbărţat.

A venit rîndul Ghanei, care a cerut 3 milioane de dolari cash, nu în bonuri de masă sau promisiuni, pentru a intra pe teren cu Portugalia, în ultima rundă din grupe. Oficialii ghanezi s-au executat, încărcînd o aeronavă cu bancnote şi trimiţînd-o peste un Ocean ca să satisfacă nişte vedete dezordonate şi dezorganizate. După acest moment cu adevărat mondial, filmul Trenul cu bani retrogradează la grădiniţă.

Se poate spune că atît camerunezii, cît şi ghanezii şi-au presimţit corect şansa unică de a mai încasa nişte bani cu ocazia acestui campionat. Ambele echipe şi-au oprit avîntul o dată cu terminarea grupelor. Au rămas cu mulţumirea renumelui de oameni care obţin bani pe calea aerului, altfel lumea ar putea pierde un spectacol fotbalistic pe cinste.

Nigerienii nu au rămas nici ei de căruţă. Observînd că modelul ameninţărilor a mers ceas, John Obi Mikel şi colegii săi au pus de o grevă de antrenament înainte de meciul de luni, cu Franţa, din optimi. De fapt, nici nu se mai ştie exact de unde vine acest ritual fotbalistic al africanilor, de vreme ce tot nigerienii, în urmă cu patru ani, la Mondialul din Africa de Sud, l-au mai scos încă o dată pe „Noi nu jucăm!” din buzunar atunci cînd federaţia naţională a amînat oferirea primelor de calificare.

Spălarea în public a rufelor nu e plăcută, dar cu siguranţă are eficienţă maximă. Doar că toată forţa fotbaliştilor africani a cam dispărut de pe stadioanele grandioase ale Mondialului brazilian şi s-a concentrat în cea mai mare parte pe cerinţele telurico-financiare. Jumătate din echipele africane au plecat acasă după prima fază, dar cu portofelele asigurate. Desigur, era dreptul jucătorilor să încaseze acei bani restanţi. Doar că au făcut să pară că acesta a fost singurul scop al aventurii lor sud-americane.
Desigur, fiecare le ştie pe ale lui şi fotbalul este făcut din bani. Uneori însă ne-am dori ca fotbalul să fie făcut şi din fotbal.