Capello şi poporul rus
Te uiţi la televizor şi ceva nu-ţi iese la socoteală. Da, sînt doi ani deja de cînd Fabio Capello este selecţionerul Rusiei, dar nepotrivirea de caracter transpare prin ecran. Milan, Real, Roma, Juventus, „naţionala Angliei”. Şi acum în Estul Sălbatic. […]
Te uiţi la televizor şi ceva nu-ţi iese la socoteală. Da, sînt doi ani deja de cînd Fabio Capello este selecţionerul Rusiei, dar nepotrivirea de caracter transpare prin ecran. Milan, Real, Roma, Juventus, „naţionala Angliei”. Şi acum în Estul Sălbatic. Spectaculos. Dar nu foarte.
Această incompatibilitate se reflectă perfect în rezultatele de pînă acum ale Rusiei. Un egal şi o înfrîngere – se spune că dacă vrei să testezi o relaţie pleci cu partenerul undeva, cît mai departe. Brazilia a fost prea departe pentru cuplul acesta.
Cu toate astea, gîndul că România nu va avea niciodată o şansă la un personaj precum managerul italian este tulburător. Din atîtea motive încît te ia durerea de cap. Bani, oameni încremeniţi în funcţii şi altele, mereu cam aceleaşi. Am merita măcar o dată un experiment din acesta la „naţională”, oricît de mare s-ar dovedi, pe traseu, contradicţia.
Dincolo de acestea, încercarea de a întrezări în echipa Belgiei viitoarea campioană mondială pe care unii o vesteau înainte de începerea World Cup este un exerciţiu de imaginaţie dificil. Trezirea tardivă nu funcţionează de multe ori aşa cum a funcţionat aseară pentru fotbaliştii lui Marc Wilmots, iar la acest Mondial spectatorii s-au obişnuit să nu vadă multe echipe dormind.