Victime cîştigătoare

Şapte jucători costaricani au fost luaţi cu arcanul la testul antidoping, după meciul cu Italia. Persecuţie sau paranoia imposibilului?

În mod normal, numai doi jucători ai fiecărei formaţii sînt aleşi pentru testarea de după meci. După ce Costa Rica […]

duminică, 22 iunie 2014, 1:34

Şapte jucători costaricani au fost luaţi cu arcanul la testul antidoping, după meciul cu Italia. Persecuţie sau paranoia imposibilului?

În mod normal, numai doi jucători ai fiecărei formaţii sînt aleşi pentru testarea de după meci. După ce Costa Rica a învins Italia cu 1-0, aproape toată banca jucătorilor centramericani s-a încolonat către zona cu recipiente şi bere fără alcool. Un preţ umilitor, subversiv şi plin de bănuieli mărunte plătit de echipa-miracol de pînă acum, care a ieşit mult mai vie din Grupa Morţii decît era atunci cînd intrase.

Aceste temeri exprimate atît de direct consolidează ideea că revoluţiile, fie ele mai mari sau mai reduse ca întindere şi impact, trebuie puse la îndoială. Celor mari trebuie să le demonstrezi pe toate căile că au pierdut „pe bune”. Mondialul se înfioară uşor în faţa perspectivei mute din care mai iau parte la competiţie, în acest moment, Spania şi Anglia.

Şi nici Italia nu se simte foarte bine. Scandalul trebuie inoculat cu înţelepciune, umbrele trebuie aruncate asupra celor ce dau în cap selecţionatelor cu tradiţie. Fotbaliştii aceştia trebuie trimişi în grup de şapte la testul antidoping, pentru ca suspiciunea să se întrupeze mai mare şi mai suculentă. Victoriile prea obraznice trebuie minimalizate, la urma urmelor, toată lumea ştie că democraţia este un lucru uşor de teoretizat, dar foarte greu de implementat.

Momentele care au în prim-plan formaţia din Costa Rica, inclusiv cel cu fotbaliştii duşi la recoltare de probe în excursie organizată, scriu însă frumos istoria Cupei Mondiale. Doare că o serie de echipe importante şi iubite sînt lovite la Mondialul din Brazilia, dar inevitabil legendele căzute sînt înlocuite de poveşti de vitejie din partea altora.

Din partea celor care chiar au chef să joace fotbal. Şi aceasta rămîne prima regulă a jocului, oricîte şicane ar fi inventate şi oricîte bănuieli ar fi lăsate să circule libere prin lume.

Norocul jucătorilor Costa Ricăi este că nervii şi revolta le vor trece pînă la meciul cu Anglia. Oricum, ei se duc mai departe, în meciurile eliminatorii, cu siguranţa şi cu nonşalanţa cu care numai un outsider poate defila. Aşa se cîştigă meciuri, dar tot în acest fel se cîştigă şi admiratori. Sinceri.

Poate nu pentru o viaţă întreagă, dar fără doar şi poate pentru viaţa scurtă a acestui Mondial plin deja de dezamăgiri şi de revelaţii.

Comentarii (13)Adaugă comentariu

Lance (1 comentarii) • 22 iunie 2014, 14:28

Mie mi se pare normal, dupa ce toate echipele au gafait la mondial, vine Costa Rica si bate Uruguay, Italia, fara sa arate prea obositi. Dupa parerea mea ar trebui luati toti jucatorii de la ambele echipe.
Nici nu mi se pare lipsa de respect, ca nu i-au luat ca-s prosti…
Oricum, puteti sa va calmati, Costa Rica e un accident, nu o revelatie.

p3he (1 comentarii) • 22 iunie 2014, 14:30

„nervii si revolta le vor trece pana la meciul cu” Anglia?
respect Oana!

octavian (1 comentarii) • 22 iunie 2014, 15:20

De cand a pierdut Italia, aici, la ei acasa, presa nu-si pune nici pe departe intrebarea daca jucatorii Costa Rica au fost dopati. Noi, Romanii, si poate, si altii mai mici, avem un complex de inferioritate din moment ce ne simtim jigniti de un test anti dopping.
Ca om de stiinta, sau specialist in fotbal, as vrea sa inteleg ce s-a intamplat. Nu-i asa, ca noi Romanii nu ne gandim la sport ca la o stiinta. Daca ati vedea cata stiinta e intr-un program de pregatire fizica, aparate, analize, evolutii, poate ca ati vedea cu alti ochi aceste teste.
Nimeni nu neaga ca e vorba de multi bani in joc, iar in aceste conditii, o exceptie precum Costa Rica, e analizata…la sange.

dante31 (1 comentarii) • 22 iunie 2014, 15:37

inca o data se demonstreaza ca fotbalul e pentru tarile bogate…cei mici daca scot capul sunt redusi la tacere sau intimidati …astia care vorbiti fara sa aveti cunostinte ,clima din Costa Rica permite formarea acestui gen de fotbalisti rezistenti la temperaturi si umiditate mare ,de aceea echipele din Europa vor avea probleme la rezistenta fizica a jucatorilor in special la meciurile ce vor avea cele 2 reprize aditionale de prelungiri.

radu (2 comentarii) • 22 iunie 2014, 16:00

Alooo, cu Uruguay au jucat deja si au castigat,urmeaza jocul cu Anglia.I n alta ordine de idei ,as vrea ca Uruguay sa-l trimita acasa pe „marele”Pirlo….A fost penibil in meciul cu Costa Rica. E perimat….

naclesan (1 comentarii) • 22 iunie 2014, 16:43

dante31 adevarul e ca fotbalul nu mai e doar un sprt de mult…daca era…se juca in iarba naturala si in picioarele goale si cu acelasi echipament timp de 20 de meciuri…e un mega bussiness si aia e…asa ca nu va mai mirati la orice cacat

criticul (1 comentarii) • 22 iunie 2014, 16:53

,,Norocul jucătorilor Costa Ricăi este că nervii şi revolta le vor trece pînă la meciul cu Uruguayul.”Poate Anglia,vroiați să spuneți!Faceți corecția care se impune în articol domnișoară(altfel unul destul de bun,cu o analiză pertinentă a ceea ce s-a-ntâmplat până acum la această ediție de Mondial),ca să nu vă faceți de râs!

q (2 comentarii) • 22 iunie 2014, 17:45

uruguay – costa rica 1 -3. daca nu ma insel au castigat grupa..echipele din grupa C nu vor sti cum sa faca sa fie pe 2Ș))

marian (6 comentarii) • 22 iunie 2014, 23:48

Oana Dusmanescu nu spune tot filmul acestui eveniment. Ce s-a intamplat, de fapt: in perioada premergatoare turneului final din Brazilia, toti jucatorii de la toate echipe calificate au efectuat teste anti-doping, procedura fiind obligatorie conform regulamentului FIFA. Toti, cu exceptia a 5 jucatori din lotul costarican care nu au fost disponibili pentru aceste prelevari de probe. Ori tocmai de aici vine cifra de 7 jucatori din lotul echipei Costa-Rica supusi testarii dupa meciul castigat cu Italia: 2 jucatori conform normei uzuale + cei 5 care s-au sustras de la aceasta obligatie in perioada de dinaintea inceperii competitiei. Sigur ca se poate discuta la infinit asupra oportunitatii momentului ales pentru testarea respectiva, dar nimic mai mult. In fapt, Costa-Rica ar face bine sa lase scandalul, pentru ca tocmai ei nu si-au indeplinit in termenul prevazut o obligatie clara si precisa, asa cum au facut toate celalate 31 de echipe. FIFA nu a dorit sa perturbe competitia si i-a lasat sa participe, dar de aici si pana la scenarita care insoteste acesta intamplare e cala al naibii de lunga … Oana Dusmanescu vad ca se straduieste din rasputeri sa rateze jurnalistic acest mondial. Pana acum i-a reusit. Pentru cei interesati dau sursa: http://www.theguardian.com/football/2014/jun/21/costa-rica-fifa-drug-test-italy-world-cup

tudor mosh (1 comentarii) • 23 iunie 2014, 9:23

Deviza nationala, in Costa Rica, e „Pura vida!” Si mie mi s-au parut un pic exagerati, „los ticos”, in incapatanarea lor de a alerga fara oprire (si cu folos!) in cele doua meciuri de pana acum, dar, pana la urma, de ce n-am pune aceasta rezistenta pe seama stilului lor de viata?
Altceva mi se pare mie extraordinar la aceasta echipa cu adevarat surprinzatoare: in meciul cu Uruguay au jucat un soi de „da si fugi”, mi-a amintit de echipa noastra din ’94: capu’ la cutie, asteptati-i si, cand se lasa descoperiti, contraatac-fulger! Le-a iesit, au avut trei ocazii si le-au marcat pe toate.
Cu Italia, mi-am zis, n-o sa le mai mearga, dealtfel italienii nu-s asa de naivi incat sa se mai oboseasca sa atace o echipa „de contraatac”, in caz ca marcheaza ei primii, cum au facut, luati de val, uruguayenii. Dar n-au marcat primii, ca n-a vrut Balotelli, ori poate ca norocul proverbial al Italiei s-a mutat putin in America Centrala. Sau, si aici cred eu ca se afla explicatia, meritul revine antrenorului costarican, care a jucat cu Italia nu un meci, ci vreo trei! In prima repriza, pe langa naivitatile de la ocaziile lui Balotelli, Costa Rica a avut momente de fotbal total autentic, cu toata lumea in atac, toata lumea in aparare si pressing sufocant dincolo de jumatatea terenului. Penalty-ul neacordat la Campbell si golul lui Ruiz au venit din recuperari transformate imediat in faze de gol. In repriza a doua am tot asteptat replica Italiei, care nu a venit. De ce? Pentru ca Italia a intalnit o echipa care juca… in stil italian. Cel putin in primele douazeci de minute din a doua repriza, Costa Rica a practicat un catenaccio atat de veritabil incat ma tot holbam sa-l dibuiesc pe Gentile pe-acolo (era, dar il chema Gamboa, sau Borges, sau Diaz…)
Nu stiu, poate ca mi s-a parut, poate ca a fost o intamplare. Dar, daca nu a fost? Daca echipa asta chiar e capabila sa joace in trei-patru-cinci registre diferite, in functie de adversar, sa joace bine in toate variantele si sa mai si castige? Pe partea lor de tablou, daca judec eu bine rezultatele, cam singurii care-i pot impiedica spre finala e Argentina, prin semifinale. Si, in meci eliminator, orice e posibil; mai ales ca mie-mi dau impresia, baietii astia veseli, ca ei nu prea constientizeaza ca joaca un Campionat Mondial, ci un fel de intrecere regionala, cu Uruguay pe post de Honduras si Italia—echipa a doua din Nicaragua…
Da, recunosc, tin cu ei, am avut ocazia, in 2009, sa zabovesc o saptamana in Tortuguero si, trebuie sa marturisesc, n-am intalnit nicaieri niste oameni atat de amabili, de indatoritori si prietenosi. Da, recunosc, au un stil cam lent, n-au nicio idee de punctualitate (nimeni nu poarta ceas!) si par naivi, chiar un pic inapoiati, dar toata lumea zambeste! (Spre deosebire de Romania, unde, de fiecare data cand ma intorc, numai daca sunt absolut nevoit! raman mereu stupefiat de chipurile tot mai incruntate, tot mai incrancenate, pe care le intalnesc la tot pasul, dar asta-i alta poveste…)
Pana una-alta: VIVA PURA VIDA! VAMOS COSTA RICA!