Închisoarea din inima fotbalului
Stadionul din Manaus se va transforma în puşcărie. Se face astfel dreptate ironică unui început de Mondial dus într-o ţară care nu-l merită
Ambiţiile şi banii dictează, nu mai e nici un secret, în nici o privinţă. Brazilia acestor zile […]
Stadionul din Manaus se va transforma în puşcărie. Se face astfel dreptate ironică unui început de Mondial dus într-o ţară care nu-l merită
Ambiţiile şi banii dictează, nu mai e nici un secret, în nici o privinţă. Brazilia acestor zile se anunţa aşa de multă vreme, cam de cînd a primit dreptul de a organiza Cupa Mondială de anul acesta. Asupra competiţiei din marele stat sud-american nu a planat niciodată bănuială că totul va merge bine. Nici o umbră de amăgire, aproape toate cîrcotelile s-au dovedit întemeiate. Brazilia e ţara unde fotbalul locuieşte, fără doar şi poate, dar şi ţara unde acelaşi fotbal nu poate fi organizat. Bilete furate din mîna spectatorilor care se pregăteau să intre în arene. Echipe naţionale conduse la antrenament cu armata. Şi stadioane construite pentru cîteva meciuri, pentru ca apoi să dispară.
S-a întîmplat şi pe la alte curţi. Olimpiada de la Atena, din 2004, a lăsat în urmă ruine mult mai costisitoare decît cele transmise de vechii eleni, de acum mii de ani. Iar minunata infrastuctură hibernală de la Soci e cel mai bun exemplu că nici nu trebuie să treacă ani, ci doar cîteva luni de zile, ca miliarde de euro să se transforme în spaţiu nefolosibil, care se deteriorează rapid şi ireversibil.
Arena de la Manaus, care a costat 315 milioane de dolari, va deveni, după terminarea Cupei Mondiale, închisoare. Ca să spele, probabil, măcar la nivel simbolic, toată cantitatea de nereguli, jafuri, tîlhării, greşeli de arbitraj şi toate surprizele pe care sînt convinsă că Mondialul brazilian nu va conteni să le ofere.
Poate e cea mai nimerită reîntrebuinţare a unei facilităţi sportive, care, în cele din urmă, nu va mai facilita absolut nimic, după ce cele patru meciuri ce se vor desfăşura pe un teren nisipos vor fi devenit, şi ele, parte din istoria fotbalului. Măcar putem fi siguri că stadionul de la Manaus nu va avea soarta arenei de baseball din capitala Greciei sau a marilor patinoare ruseşti aflate în zona unde nu se joacă aproape niciodată hochei pe gheaţă. În Brazilia se va întîmpla exact pe dos faţă de Grecia sau Rusia. Arena de la Manaus, din mijlocul junglei, unde fotbalul este mai degrabă înlocuit de vechile legende amazoniene şi de haosul zilelor noastre, se va preschimba într-un lucru cu adevărat util de-abia după terminarea Cupei Mondiale.
Sportul ajunge, de la o competiţie importantă la altă competiţie importantă, în ţări gazdă nedemne. Risipa şi mîndria nejustificată sînt noile criteriile de calitate şi competenţă. Aştept continuarea acestui Mondial ca pe un thriller meşteşugit şi deştept realizat.