Dragă World Cup 2014,

Îţi scriu cu ciudă şi cu tupeu, niciodată cu resemnare. Eu, Zlatan Ibrahimovic

Să ştii că e ironic şi nedrept că atît Bosnia, ţara tatălui meu, cît şi Croaţia, ţara mamei mele, au ajuns în Brazilia, la Mondiale. De […]

Îţi scriu cu ciudă şi cu tupeu, niciodată cu resemnare. Eu, Zlatan Ibrahimovic

Să ştii că e ironic şi nedrept că atît Bosnia, ţara tatălui meu, cît şi Croaţia, ţara mamei mele, au ajuns în Brazilia, la Mondiale. De luni întregi, de cînd a fost limpede că Suedia a ratat calificarea, nu mi-a trecut nici dezamăgirea, nu mi-a trecut nici mînia. E firea mea care mă face să fiu aşa, pentru că am o singură idee, una bună şi fixă, pe care nu obosesc s-o repet, din care mă hrănesc cu nervii mei şi suferinţa mea: de la Cupa aceasta Mondială, care stă să înceapă ştirb, va lipsi cel mai bun fotbalist al lumii. Acela sînt eu.

Să ştii că nici nu mi-e ruşine de faptul că afirm mereu – nu mă pot opri, ce să fac? – că EU nu sînt acolo. Nu echipa Suediei, asta contează prea puţin. Echipa Suediei este fix ca o orchestră care a cîntat prost şi nu a reuşit să mă pună în valoare. Singur m-aş fi descurcat mai bine, fără doar şi poate. Team Zlatan, ce zici de asta, nu ar fi completat bine Mondialele? Aş fi intrat fără probleme în locul Camerunului, de pildă. Şi-aşa Camerunul a făcut figuri, a ameninţat cu boicotul. Şi pentru ce? Doar pentru nişte amărîţi de bani în plus. Eu nu aş fi făcut aşa ceva în ruptul capului.

Ştii pe cine nu vei avea, draga mea Cupă Mondială? Nu-l vei avea pe cel mai spectaculos dintre fotbalişti şi nici pe cel care ştie cel mai bine să emoţioneze. Şi peste acest lucru o să treci foarte greu, iar eu nu o să trec niciodată. În curînd voi avea 33 de ani, tic-tac, tic-tac, vremea trece, normal, nici nu speram la trofeu, nici chiar eu nu sînt atît de nebun, dar privirile lor şi încurajările lor şi ovaţiile… Or să fie amintirile pe care nu mi le voi face niciodată şi tot acelea a căror absenţă o voi regreta pînă la sfîrşitul lumii, dus-întors.

Zi după zi, o să mă torturezi. De-abia aştept să te închei.

Cu toate astea, mă gîndesc foarte serios să îţi fac o vizită, să văd dacă pot accepta vuietul tribunelor din mijlocul acestora. Apoi, în secunda următoare, mă răzgîndesc, am ceva mai bun de făcut cu timpul meu liber. Mai văd eu ce decid. O să vă ţin cu sufletul la gură. Aşa sînt eu, cum scrie şi în New York Times: imprevizibil, şi cînd joc fotbal, şi cînd nu ajung la Mondiale. De fapt, mai ales atunci.

Draga mea World Cup, nimeni, dar absolut nimeni, nu se poate simţi ca mine zilele astea. Nu sînt nici fotbalist, nici spectator. Cu toate acestea, rămîn eu, al tău necredincios,
Zlatan Ibrahimovic