Torţa care nu va arde

Ruşii vor purta flacăra olimpică în spaţiu. Este obsesia lor reeditată după decenii, cînd cucerirea extraterestră, împărţită cu americanii, părea să fi ajuns la un armistiţiu

Dar nu. Unele idei fixe nu mor niciodată. Iar dorinţa de (supra)expunere, de exprimare […]

Ruşii vor purta flacăra olimpică în spaţiu. Este obsesia lor reeditată după decenii, cînd cucerirea extraterestră, împărţită cu americanii, părea să fi ajuns la un armistiţiu

Dar nu. Unele idei fixe nu mor niciodată. Iar dorinţa de (supra)expunere, de exprimare a unei dominaţii este preferata Rusiei, mai ales cînd vine vorba de Cosmos. Căţelul Laika. Iuri Gagarin. Acum şi flacăra olimpică, împrumutată pentru scurt timp din istoria universală şi oferită Olimpiadei de la Soci, cu emblema deschiderii şi a unei înălţări emoţionante.

Căci demersul e mişcător. Perechile de ochişori alungiţi de marţieni vor plînge de surpriză, probabil, la vederea torţei pe orbita Pămîntului. Poate vor veni şi cu ideea unor Jocuri Interastrale, în următorii ani. Lăsînd gluma la o parte, un simbol frumos înconjurat de o idee originală.

Care ar fi mult mai puţin deranjantă dacă ar fi venit din partea altcuiva.

Torţa olimpică va merge şi pe Staţia Spaţială Internaţională, dar va avea pe ea amprente ruseşti. Este foarte fină linia dintre advertising ieşit din îndrăznelile obişnuite şi o sfidare ceţoasă, împăienjenită. Pe staţie, din motive care ţin de domeniul ştiinţei, flacăra grecilor va trebui stinsă. Bine, acest lucru s-a mai întîmplat şi în anii trecuţi accidental, din cauza unui vînt haotic sau a unor proteste antiolimpism. Acum, va fi anihilată controlat, pentru că la bordul staţiei ar consuma oxigen preţios pentru cosmonauţi.

Desigur, dacă ne uităm puţin în spate, ruşii, vai!, nu sînt primii care îmbarcă torţa olimpică pe o navetă şi o trimit în afara Terrei. Americanii – haha! – au făcut deja gestul civilizator în mileniul trecut, în 1996, cu ocazia Olimpiadei de la Atlanta. Da, diferenţa e că atunci torţa nu a părăsit interiorul navetei Atlantis, acum ruşii o scot şi în vidul galactic, o nouă cucerire a tehnicii şi un nou motiv de laudă.

Ce mai contează cîteva milioane de dolari cheltuiţi la nota de plată a unei Olimpiade şi aşa cea mai scumpă din întreaga istorie? 40 de miliarde de euro, în contracte supraevaluate, în scurgeri financiare protejate de nori de influenţă. Toate cu semnătura lui Vladimir Putin, care vrea glorie în cer şi pe pămînt. Un moment de reafirmare a unui popor care se uită înspre stele cu jind şi dor, dar care nu poate accepta realităţile unei lumi terestre, care cuprinde, de exemplu, homosexualitatea cea scoasă în afara legii.

În 1957, Laika zbura în Cosmos şi cercetătorii ştiau că nu are şanse de supravieţuire. Înainte de lansare, unul dintre savanţi a luat-o acasă, pentru a se juca alături de copiii lui. „Voiam să fac ceva frumos pentru ea. Mai avea atît de puţin timp de trăit”, explica atunci Vladimir Iazdovski. Graţie evoluţiei ştiinţei şi a speciei umane doritoare de mari împliniri, flacăra olimpică se va întoarce din neant, după cinci zile de nimic. Vie şi nevătămată.