O lume de orfani

Argintul cucerit de Bogdan Juratoni la Europene a ridicat iar problema sferelor de influență din boxul amator.

Juratoni e constant. De fapt, el este boxul amator românesc din zilele noastre. Vremurile în care România trimitea garnitură completă cu reprezentanți la […]

luni, 10 iunie 2013, 9:51

Argintul cucerit de Bogdan Juratoni la Europene a ridicat iar problema sferelor de influență din boxul amator.

Juratoni e constant. De fapt, el este boxul amator românesc din zilele noastre. Vremurile în care România trimitea garnitură completă cu reprezentanți la toate categoriile la Olimpiadă au devenit istorie antică. De aceea orice gură de aer curat dinspre această disciplină sună a încurajare și miroase a viitor.

Medalia de argint de la Campionatele Europene de la Minsk este amară, pentru că multe, foarte multe voci susțin că Bogdan Juratoni merita titlul de campion continental la categoria 75 de kilograme. Aurul s-a dus însă la adversarul irlandez, lăsînd tabăra tricoloră – pentru a cîta oară? – în balta lipicioasă a protestelor și frustrărilor.

Mai șocantă și mai dureroasă decît înfrîngerea contestată este însă declarația tehnicianului Relu Auraș. „Sîntem ca un copil fără părinți”, spune antrenorul coordonator de lot național, alegînd cel mai probabil intenționat și bine țintit niște cuvinte dramatice, cu săgeți care pot lovi și înspre propria federație, dar mai ales înspre jocurile de influență din boxul internațional. „Poate în viitor o să ne găsim și noi părinți, o să ne adopte cineva”, plusează Auraș în aria tragică, făcînd apel la niște adevăruri urîte. Pentru aur, în box trebuie să te afli pe partea care trebuie. Iar această adopție internațională pe care o menționează Auraș este cel mai probabil un pact ascuns, pe care, de fapt, îl cunoaște toată lumea. Este pactul care asigură părinți vitregi contra medalii false. Familiile sînt de mai multe feluri, iar cea despre care vorbește Relu Auraș nu își iubește copiii în mod echitabil. Sau, cel mai sigur, problema se pune greșit. Mamele și tații ar trebui să stea în tribune sau acasă, la televizor, nu să ia forma unei federații care nu trebuie să arate afecțiune pentru puii aleși, ci echidistanță și competență.

Și atunci, pentru ce? Dacă totul se reduce la parteneriate și ajutoare, dacă ringul nu mai are nici o însemnătate, deși acolo luminează reflectoarele, cînd toți știu că orice campionat european sau mondial este doar o piesă scrisă dinainte, de ce și pe cine ne mai supărăm? Din declarațiile lui Auraș cineva mai paranoic din fire ar putea înțelege că România nu se află în acest lanț imperfect, dar că ar face bine să se integreze. Rezultatul acestor mecanisme? Încă un sport fabulos, cu personaje impresionante, cu sportivi ambițioși și curajoși, în care oamenii au început deja să nu mai creadă.

Comentarii (13)Adaugă comentariu

california (4 comentarii) • 10 iunie 2013, 13:15

irlandezul a castigat un titlu chinuit, fara glorie, dar nici juratoni nu a lasat niciun moment impresia ca are sange de campion; in momentele cand irlandezul se tiganea prin ring, al nostru se limita la contemplare; sa fie clar, nimeni nu-ti da niciodata nimic, asa ca in final te alegi doar cu ce reusesti sa-ti iei singur.

radu (2 comentarii) • 10 iunie 2013, 16:58

Boxul amator e de mult istorie, nu prea mai are rost aceasta zbatere. E o afacere interna a fostelor state sovietice, cu mici exceptii. Pana la urma asta se cam intampla in toate sporturile care prezinta priza la public, amatorii cam dispar. Sau fac sport de placere.

boby (12 comentarii) • 10 iunie 2013, 17:00

Acum sa nu dramatizam. Meciul a fost unul strans, nu putem spune ca Juratoni a fost furat ci putem spune ca decizia putea merge in orice directie. Arbitrii l-au preferat pe irlandez. Acuma ca in trecut au fost suspiciuni de aranjamente se stie, dar Irlanda nu face parte din asa numita mafie ruso-cubaneza si a fostelor tari din URSS. Irlandezii au venit cu o echipa puternica la aceste europene ca niciodata parca. Daca Relu Auras a trimis sageti el a trimis sageti spre fosta conducere de trista amintire a federatiei romane de box schimbata in urma cu doar 6 luni. Romania a fost reprimita de AIBA in familia boxului amator in urma alegerilor din noiembrie anul trecut. Acum nu se pot realiza lucruri marete peste noapte, ce au distrus altii in ultimii 8 ani sa se repare in doar 6 luni si aici vorbim de prestigiul boxului romanesc. Trebuie avut rabdare, incredere in noua conducere a federatiei formata numai din oameni de box, profesionisti si incet incet vom reveni acolo unde am fost odata in boxul amator. Aceasta medalie de argint arata ca se poate!

radu (2 comentarii) • 10 iunie 2013, 17:54

oana vezi ca acest boxer a declarat ca e f nemultumit de cum e tratat la lot chiar parasind cantonamentul…ai putea sa cercetezi inainte sa scri ceva despre situatia din box nu sa pleci de la o fraza spusa de cineva ca sa justifice un semi-esec…chiar nu e greu

Al Doilea (1 comentarii) • 10 iunie 2013, 18:04

Buun, am inteles: noi am fost doar varul marelui sef. Irlandezul a fost Don Corleone, ei au luat aurul. Noi am fost mai slabi ca ei, nu am avut spate la aur. Dar totusi, am niste legaturi, ca deh, cumva-cumva totusi am reusit sa punem laba pe o medalie amarata.

Morala: nu ne doare ca se fura, ci faptul ca noi nu suntem lasati sa furam DESTUL.

Proverbul cu fudulul prost cum e, Auras, mancati-as?

ovidiu_3003 (166 comentarii) • 10 iunie 2013, 19:06

Foarte bun articol…boxul amator este un sport in care sunt sfere de influenta …insa finala a fost echilibrata dupa parerea mea …nu putem spune cu certitudine …ne a furat arbitrul…

adrian (1 comentarii) • 10 iunie 2013, 19:15

dupa o decizie controversata, mai bine bagi arbitrii in ring, sa boxeze perind cu invinsul.

red (4 comentarii) • 10 iunie 2013, 23:31

indiferent de afirmatiile care le face, acest Auras Relu a adus cele mai bune rezultate ca antrenor….eu zic ca este un inceput bun aceasta medalie de argint
toti care s au perindat pe la lotul national ca si antrenori au fost doar niste tentative, cu tot respectul ptr marele boxeor Feri Vastag dar si el…
spun asta fara a avea nici o admiratie pentru aparte ptr Auras…dar omul chiar a facut treaba cat a fost acolo

allosaur (2 comentarii) • 11 iunie 2013, 0:39

ca in majoritatea sporturilor”interesul poarta fesul” nu sunt de parere ca aici a avut foarte mare importanta, Juratoni a pierdut titlul pe barba lui, s-a lasat batut rau in prima repriza si irlangezul a facut exact ce trebuia sa fac , sa fragmenteze, sa mimeze, sa evite lupta, un titlu fara glorie e totusi un titlu, hai sa nu ne mai victimizam atat si sa ne bucuram totusi de o medalie destul de valoroasa, si sa il felicitam pe Bogdan pentru muca depusa si pentru lupta, pe care a pierdut-o, nu e nici un fel de problema ca a pierdut, asa e in viata , uneori castigi, alteori pierzi, dar trebuie sa ai un pic de caracter sa poti sa zici ca Irlandezul desi e controversat de modul in care a castigat a casticat pe merit, chiar daca a trisat un pic boxul, are meritul lui pentru ca a facut fix ce trebuia sa castige…

genu (24 comentarii) • 11 iunie 2013, 11:26

Eternul vaer mioritic…Si pentru ce? Pentru un sport care nu mai conteaza – boxul amator, cu recuzita sa caraghioasa [ casti,computere si arbitraj gen scrima, plus certuri de mahala iscate pe seama unor nonvalori ], e un fel de liga a X-a in fotbal.
S-ar putea literaturiza vreun subiect oferit de acest sport? Cu siguranta nu. Poate doar vreun stangist cu lobby acela aseptic in spate ar putea aspira. Dar tot un fake ar fi. Pentru ca n-are destin joaca asta. In boxul adevarat simti ca mori putin. Domnii au inteles asta demult

Cinezan Vladimir (8 comentarii) • 14 iunie 2013, 6:37

Despre Juratoni se spunea că are viteză în execuţii şi îşi va domina adversarul, dar n-am văzut decât o luptă oarbă, cu lovituri molcuţe din partea lui, cu o agresivitate cariată şi o apărare înceţoşată. Se vine din nou cu motivaţii fabricate, că ar fi fost accidentat şi ar fi boxat cu infiltraţii la mână, dar ce au păzit antrenorii, cum l-au dus în vârf de formă la Europene, ştiind că pentru afirmarea unui boxer sunt doar vreo două mari competiţii pe an !? Scuza cu accidentările venite în timpul competiţiei începe să devină brand românesc ( vezi triplusaltul, gimnastica…). Desigur, suntem şi marginalizaţi, după cum nu prea ne vede lumea cu ochi deschişi, dar mereu ne-o facem şi noi prin plăcerea sadică de a ne plânge cât suntem de oropsiţi şi mimând performanţa. Ceva am pierdut pe drum, începând de la mişcarea în spaţiul sportului, antrenamente, viteză de reacţie, până la medici şi refacere ( vezi şi jocul bătrânesc al tinerei naţionale masculine de handbal ). În general, suntem alături de performanţă, cu câteva excepţii, sporturi cu selecţia atentă şi cu rezultate greu de manipulat de arbitraje ostile ( haltere, canotaj, tir ). Pînă şi la gimnastică suntem evaluaţi cu lupa discernămâmtului uitat pe pirostriile unui foc neaprins. Noi, suporterii, aşteptăm. Ce ? Nu ştim ce, doar aşteptăm şi ne dăm cu părerea. Specialiştii mici măcar nu aşteaptă.

Mike (1 comentarii) • 16 iunie 2013, 10:01

nu e nimic de mirare daca e sa ne gandim la ce s-a intamplat la ce se intampla in continuare la varful federatiei

waingro (3 comentarii) • 18 iunie 2013, 23:59

Adonis Superman , directa de stanga peste umar, comotie Chad Dawson , bang, bang titlu WBC … nebunie , emotie … showbizz , urmeaza Broner – Malligniani, istoria se scrie fara casti pe cap, doar WBC conteaza , restul ca e IBF , WBA sunt doar pt contendari sa aiba cate o centura , aa da mai e Olimpiada , dar parca aia in antichitate o ardeau barbateste la tranta fara casti … mai bine decat Genu nu pot sa o spun , nu am Talent, pt binele lu Juratoni daca vrea sa ajunga sus , ar face bine sa treaca la profesionisti , pt ca e Cale lunga pana in varful piramidei !