Despre confuzie şi tact

Un dublu campion olimpic a fost confundat de o prezentatoare TV cu un alergător amator. Cum ar fi să nu ştii cum îi cheamă pe toţi preşedinţii de club din România, de exemplu?

Mo Farah are două medalii de aur […]

Un dublu campion olimpic a fost confundat de o prezentatoare TV cu un alergător amator. Cum ar fi să nu ştii cum îi cheamă pe toţi preşedinţii de club din România, de exemplu?

Mo Farah are două medalii de aur la Londra, în probele de 5.000 şi 10.000 de metri, cîştigate la el acasă. Lumea se aştepta la succesul lui şi, de aceea, figura lui era una cunoscută, fusese campion mondial şi în 2011 la Daegu. A fost suficient să treacă însă Oceanul pentru ca faima sa să se izbească de candoarea dezinteresată a americanilor. În calitate de participant şi cîştigător la semimaratonul din New Orleans, Farah a intrat în direct la o televiziune, nu din proprie iniţiativă, ci, cel mai sigur, invitat.

Şi atunci a început distracţia.

Prezentatoarea, neanunţată, l-a luat drept un atlet oarecare, adus de producător la interviu. „Aţi mai alergat înainte?”, a sunat întrebarea, halucinantă pentru urechile lui Mo Farah, care, cel mai probabil, numai cu asta se ocupă. Tînărul, educat parcă la Înaltele Şcoli de Diplomaţie şi Tact şi învăţat să gestioneze lacunele celor din jur, a rugat-o pe femeie să repete întrebarea, ca să-şi dea timp să croiască o replică deşteaptă. Şi a dat un răspuns din care ea să iasă bine, iar el să rămînă, modest, în spate: „Da, am mai alergat semimaratoane, dar aceasta e prima oară la New Orleans”.

Ar fi putut să-i spună: „Cum, nu mă cunoşti, americancă ignorantă? Sînt eu, Mo Farah, şi am strălucit la Olimpiadă! Sînt un fel de Usain Bolt, doar că alerg de sute de ori mai mult decît aleargă el pentru o medalie. Chipul meu, picioarele mele chinuite, medaliile mele muncite au făcut în vară înconjurul lumii. Tu unde erai în acest timp?”.

Acum imaginaţi-vă un live la o televiziune, de la noi sau de aiurea. La cadru să fie, de exemplu, Cristi Borcea sau Gigi Becali, iar prezentatoarea să întrebe, semidoctă şi sigură pe ea: „Aţi mai investit vreodată la vreun club din România?”. Tare mi-aş dori să văd reacţia şi răspunsurile şi cum ar fi nevoită fata să-şi spele greşeala capitală!

Dincolo de întîmplări stînjenitoare şi de comparaţii, adevărul e unul singur. Poţi să faci neurochirurgie şi fizică aplicată în meteorologie în acelaşi timp şi să fii şi campion mondial la ping-pong, aşa, ca hobby de vacanţă. Pe lumea aceasta, tot va exista cineva care nu a auzit de tine şi nici nu are chef să audă.