Pumn. Și de la capăt
Unii cred că boxează urît. De cînd siguranța de sine și încrederea totală sînt urîte?
Gata, s-a terminat! Ce bine, zic unii, Vitali se bătea urît. Cariera ucraineanului Vitali Kliciko s-a încheiat în noaptea de sîmbătă spre duminică, după ce […]
Unii cred că boxează urît. De cînd siguranța de sine și încrederea totală sînt urîte?
Gata, s-a terminat! Ce bine, zic unii, Vitali se bătea urît. Cariera ucraineanului Vitali Kliciko s-a încheiat în noaptea de sîmbătă spre duminică, după ce l-a învins, prin KO în runda a patra, pe germanul Manuel Charr. Și-a pastrat titlul WBC la categoria grea și acum se îndreaptă liniștit, așa cum îi este felul, către politică, locul unde poate boxa în continuare. Urît sau frumos, asta rămîne de văzut, dar cu siguranță și aici va avea fanii și contestatarii săi.
Ucraineanul despre care se spune ca are un stil urît, neatrăgător, nemișcat, că stă prea mult și contemplă peisajul pînă să lanseze torpilele decisive, și-a lăsat adversarul de sîmbătă seara însîngerat ca într-un abator. Sîngele a ajuns și pe arbitru, contaminîndu-l, iar ringul de la Moscova s-a preschimbat în scena unui mic măcel. Acesta a fost finalul de carieră pentru pugilistul de 41 de ani. Începe o altă viață, cea în care politicianul Vitali Kliciko va încerca să-și doboare adversarii, unii mult mai „grei” și mai experimentați decît el, în lupta pentru integrarea Ucrainei în Europa nouă. Ceea ce, probabil, se va dovedi cea mai însîngerată și cea mai grea luptă dintre toate pe care le-a dus veteranul pînă acum.
Terminator 1, educatul și manieratul Terminator, este, după alții, cel mai bun boxer greu al tuturor timpurilor. Mai există și Terminator 2, la fel de educat, Vladimir Kliciko pe numele său, cu cinci ani mai tînar și la fel de bătăuș. Multă lume s-a întrebat cum ar arăta o luptă între cei doi frați. S-ar zgudui munții? S-ar rearanja relieful? Cine ar triumfa și cine ar rămîne lat la podea, cu dorința revanșei?
Nu o să aflăm niciodată. În box, frații nu se înfruntă. În plus, în 2009, mama lor s-a opus unei bătăi demonstrative între cei doi fii ai săi. Ceea ce e oarecum dezamăgitor, căci ce sens are să fii fratele cuiva și să nu te poți bate cu el? Așa că palmaresul luptelor dintre Vitali si Vladimir rămîne necunoscut publicului larg, undeva în copilarie, cînd doi puști uriași se pocneau ca și cum ziua de mîine nu mai urma să vină.
Dar ea a venit. Și iată, pentru Vitali a și trecut. Cu sportul început acum 20 de ani, la kickboxing, și continuat la box, cu victorii, dar și cu umbre, printre care și un dopaj mic, pe vremea cînd era amator. Știe, și fără să se uite înapoi, că le-a făcut pe toate. Și le-a făcut bine.