Dilemă de suporter

Suporterii alb-roşii sînt împărţiţi după prelungirea contractelor lui Dănciulescu, Niculae şi Munteanu

Nu orice fotbalist are trecut în buletin numele Ryan Giggs. La 38 de ani, galezul căruia părul i s-a argintat pe alocuri nu a dat semne de oboseală, […]

Suporterii alb-roşii sînt împărţiţi după prelungirea contractelor lui Dănciulescu, Niculae şi Munteanu

Nu orice fotbalist are trecut în buletin numele Ryan Giggs. La 38 de ani, galezul căruia părul i s-a argintat pe alocuri nu a dat semne de oboseală, de pildă, sîmbătă, la derbyul Manchester United-Liverpool (2-1). Prelungirea înţelegerii cu „diavolii” a venit ca un lucru firesc, Giggs şi-a petrecut practic întreaga viaţă la Manchester. Aşa că, în cazul lui, un an în plus sau în minus vine din convingerea că acel jucător, ajuns la senectutea sa fotbalistică, nu are cum s-o mai dea în bară, nici la propriu, nici la figurat. E vorba de respect şi de încredere. Din partea conducătorilor clubului şi mai ales din partea suporterilor. Unanimitate pentru o legendă.

La Dinamo, prelungirea contractelor lui Ionel Dănciulescu (35 de ani), Cătălin Munteanu (33 de ani) şi Marius Niculae (30 de ani) nu pare a fi o plăcere unanimă. Unii fani spun că este cît se poate de clar că, atîta vreme cît echipa merge bine, combinaţia este una reuşită. Nu trebuie stricată, dintr-un amestec de tradiţie, continuitate şi valoare. Este varianta aleasă de suporterul mereu optimist, poate mai sentimental, dornic să dea credit veteranilor, chiar dacă alţi jucători mai tineri stau la coadă pentru a urca în echipa lui Liviu Ciobotariu. Şi aici este vorba despre respect şi încredere, dar şi de teama că „bătrînii”sînt cei mai buni. Iar cu ce vine din urmă nu mai are nimeni răbdare, în foamea pentru un nou titlu sau pentru Europa.

De cealaltă parte, avem suporterii pragmatici. Sau cei cărora senzaţia de deja vu de la sezon la sezon nu le oferă încredere, ci dimpotrivă, o uşoară stare de plictiseală şi de stagnare. Vor să mai vadă şi altceva şi, mai mult decît atît, vor o demonstraţie că se poate şi altcumva. Că stîlpii de susţinere sînt numeroşi, nu neapărat aceiaşi de o veşnicie. Nervul schimbării dinamoviste nu pare satisfăcut de semnăturile acestea noi şi vechi în acelaşi timp. Probabil în tabăra acestora îi găsim şi pe ranchiunoşii eterni, care nici acum, după 10 ani de la venirea lui Dănciulescu de la Steaua, nu-i aplaudă acestuia golurile.

Cei trei ştiu, probabil, că această prelungire de contract înseamnă că succesul sau eşecul depinde în cea mai mare măsură de ei şi de cuvîntul greu pe care ei îl au în vestiar, de pe teren, din afara lui. Nu e uşor să ţii motoarele pornite cînd alţi jucători se gîndesc la pensie sau deja şi-au început-o. Cărţile se joacă pe mîna lor încă unu-două sezoane.