Tevatură la Roma
Returul cu Lazio e ultima şansă a Ligii 1 să arate că are legătură cu fotbalul civilizat
În spiritul eficienţei de tip italian, Inzaghi scoate de la naftalină titularii pentru returul cu FCSB. Nu sunt roboţi, ci jucători care „depind de încredere, de atmosferă”, lasă să se înţeleagă antrenorul lui Lazio. Dar, chiar şi în cea mai cruntă stare de meteodependenţă, Immobile, Lukaku şi Anderson pot rostogoli o minge veninoasă până în careu.
Pedagogie în carne vie
Despovărat de grija primului „11”, Dică încă analizează „greşelile foarte mari” din meciul cu Dinamo. „Nu l-am putut opri pe Torje”, nu i-au găsit butonul. Ghinion. Calificarea în primăvara europeană pare să fi încurcat şi dedicaţia la derby, şi planificările vicecampioanei. Dacă nu exista „dubla” cu italienii, FCSB vindea şi stâlpii porţii, şi punctul cu var, şi jaloanele de la antrenamente. Aşa, a transferat doar portarul. Şi a mers pe improvizaţie: linie, linie, punct şi punct, două beţe şi-un rotund.
În poartă cu Lazio va sta tot majorul recent Andrei Vlad, cel învins de irepresibilul Torje. „Va veni vremea când vom zâmbi la amintirea acestei tevaturi”, a afirmat confesorul tehnic al FCSB, Mihai Stoica, la DigiSport. „Tevatura” fiind următoarea: Becali tocmai „i-a dat în cap” portarului pentru erorile de la derby. Mişcarea asta, care pe un jucător al lui Inzaghi l-ar fi turtit ca pe o chiftea, pe Vlad l-a reparat definitiv, l-a „upgradat”. I-a pus priorităţile în ordine. Întâi parezi, apoi te duci după ţigări.
Titlul la fotbal vorbit
„Astea sunt metodele mele. Bătaia în public e cea mai bună: ajunge la os, te ustură”, şi-a explicat Becali pedagogia. În general, tot ceea ce se petrece în public e cel mai bun, gânditul în public e singurul valabil. Dacă nu gândeşti cu voce tare, ai o avarie, nu-ţi merg rotiţele din centrul vorbirii. Dacă nu-ţi speli rufele în public, e ca şi cum n-ai avea haine. Antrenatul în public, iarăşi, este cel mai bun, dacă nu dai indicaţii la televizor nici nu te poţi numi antrenor, că nu te crede nimeni. Că nu te-a văzut şi nu te-a auzit nimeni antrenând.
Dacă vinzi un jucător pe două milioane de euro şi nu anunţi asta public, e ca şi cum nu te-ai alege cu nimic, doar cu praful de pe tobă. Dacă vrei să aduci un jucător şi nu comunici mapamondului, e ca şi cum n-ai avea voinţă. Jucătorul poate să accepte sau să refuze, e irelevant. Dacă lumea află că l-ai ofertat, e ca şi cum l-ai prins de un picior şi l-ai adus pe jumătate în vestiar. Dică nu se poate plânge că n-a primit întăriri.
Toate dramele, „tevaturile” şi slăvile de la FCSB sunt evenimente care se petrec numai în interiorul unui discurs incontinent. Nu există în afara vorbirii de la oficială. Echipa are o existenţă paralelă, o dublură animată în micul univers fictiv al patronului: „Aici e unitate de război, mergi la război”. Pe acest front imaginar şi paroxistic, lipseşte calea de mijloc: FCSB e aşteptată ori de măreţie, ori de colaps, ambele, în variantă apocaliptică.
Resemnaţii şi romanii
În realitatea pe care o percepem cu toţii, echipa lui Dică s-a aşternut într-o mediocritate furtunoasă. Returul cu Lazio e ultima şansă nu doar pentru FCSB, ci pentru Liga 1 de a se agăţa de centrul fotbalului. De a menţine legătura cu Europa, măcar declarativ, măcar teoretic, dacă nu şi pe teren. Dar, pe undeva, şi victoria cu Lazio, din tur, pare să fi deranjat strategii de la Bucureşti. I-a stricat patronului o bună tiradă moralizatoare, parc-o şi vedeai cum porneşte spre ţintă, parcă auzeai cum pocneşte la impactul cu oasele. Cupele europene înseamnă investiţii, proiecte, constanţă, seriozitate, profesionism şi alte complicaţii tot mai străine de fotbalul nostru.
În meciul de la Roma, cu portar sau fără, FCSB are nevoie de tot realismul şi de toată disciplina repudiate de conducere. Pentru a supravieţui demn, nu neapărat pentru a se califica. După acest joc, după această întâlnire cu fotbalul mare, fie el şi în forma lui decadentă din Serie A, urmează întoarcerea în campionatul nostru. Adică o cădere grea şi fără amortizare nu în provincialism strepezit, condimentat cu gloria tocmelilor off-shore, acolo suntem deja. Ci direct în mahalagism.