Cum să dai pomană statului

În ţara în care copiii joacă handbal pe pământ, FRH dă înapoi la MTS banii pentru programele de juniori

A nins peste terenul de handbal, iar mingea, deşi dornică de joacă, nu sare pe zăpadă. Copiii din Micleşti, Vaslui, practică acum sporturi de sezon, schi, patinaj şi biatlon, în drum spre şcoală.

Iarna minţii
Dar la primăvară, după ce se zvântă baza sportivă, micii handbalişti se vor întoarce la meciurile lor fără miză imediată. Până în 2020, primarul comunei, Doru Ineluş Agafiţei, a promis „finalizarea grupului sanitar din şcoală”. Nici Notre Dame n-a fost gata în două mandate. Apoi în satele comunei va fi construit şi câte un teren de fotbal şi, putea să lipsească, mai ales în mediul rural?, câte un parc.
Bun şi un teren de fotbal, mai potrivit pentru handbal decât pământul bătătorit de tenişi. Doar că, la câteva luni după ce l-a promis, primarul şi-a dat seama că vine iarna. Şi a raţionalizat iluminatul public, doar până la ora 23.00, să poată cumpăra lemne pentru încălzit şcoala.

O federaţie mărinimoasă
Copiii vor creşte şi nu vor mai face sport. Vor încasa ajutoare sociale. Există o instituţie care ar putea să le iasă în întâmpinare: Federaţia Română de Handbal. E partener al Ministerului Educaţiei în Olimpiada Gimnaziilor, competiţie în cadrul căreia elevii din Micleşti au jucat direct pe pământ. FRH asigură arbitrajul în faza finală şi acordă premii: „diplome, cupe, trofee”.

La sfârşitul anului trecut, federaţiile sportive au returnat MTS suma totală de 3,8 milioane de lei, declara ministrul Marius Dunca, pentru Gazeta. Bani pe care federaţiile nu i-au putut cheltui, nu i-au putut „prinde” în diverse programe sau direcţiona către sectoarele pentru care au fost alocaţi. FRH a returnat în jur de 350.000 de lei, alocaţie de la bugetul de stat, pentru programe legate de juniori.

Nu daţi banii înapoi, luaţi terenuri la copii!
350.000 de lei, în jur de 76.000 de euro, n-ar impune respect în fotbal, de pildă. Dar pentru FRH, judecând după rapoartele financiare, nu e chiar mărunţiş. Un centru de excelenţă în handbal presupune costuri de 140.000 de euro pe an. Pregătirea lotului de senioare – în jur de 70.000 de euro. Pregătirea junioarelor şi juniorilor – 60.000 de euro.

Un teren multisport costă în jur de 4.500 de euro. Plus 24.000 de euro, suprafaţa de joc – 30 de euro / metrul pătrat de tartan, montarea inclusă în preţ. Sunt şi variante mai scumpe. De pildă, o comună vasluiană, Vetrişoaia, a publicat un anunt în SEAP pentru construirea unui teren multisport de 323.184 lei, în jur de 70.000 de euro. În loc să inventeze „diplome, cupe, trofee”, FRH putea inventa un program de amenajat terenuri de handbal. Iată, avea buget cel puţin pentru unul.

Dar Federaţia condusă de Alexandru Dedu a ales să-şi consolideze imaginea de federaţie bogată într-un sport sărac. Returnatul banilor la MTS nu vorbeşte despre prosperitate, ci despre indiferenţă, în cel mai bun caz, sau incompetenţă managerială, în cel mai naiv. Acelaşi domn Dedu umbla cu pălăria imaginară în mână, cu imaginare petice, pe lângă primarul de la Sectorul 1, să-i dea un firfiric din „5 la sută”, pentru un centru olimpic la Colegiul Media.

Banii mai mulţi, dar tot publici
După un an de mandat, Dedu a spus: „Consider că mi-am făcut treaba”. Aşa că salariul i-a fost mărit de patru ori. Acum încasează 3.000 de euro net, lunar. Motivul: bugetul federal e pe plus, au crescut veniturile. Cum au crescut? A găsit, în sfârşit, domnul Dedu calea către autonomia financiară a sportului în raport cu banii publici? Cea mai mare parte din încasări FRH le obţine din taxe. Cluburile dau la bugetul federal aproape de două ori mai mult decât sponsorii. Iar cluburile de handbal sunt „municipale” sau departamentale, adică la mila autorităţilor locale. HC Vaslui, de exemplu, a primit în 2017 suma de 1,84 milioane de lei, de la Primăria Vaslui. Primărie care, câteva luni mai târziu, cerea bani din fondul de rezervă al Guvernului pentru plata salariilor.

Aşadar, şeful FRH şi-a mărit salariul pe motiv că a adus mai mulţi bani în FRH. După această logică, acum, că a pierdut 76.000 de euro, ar tebui să-şi taie o parte din leafă. Sau s-o doneze, să cumpere nişte mingi pentru copiii din Micleşti şi să le trimită pachet, cu mesajul: „Răbdare! În câţiva ani, vine şi restul”.