Federaţia de Vodă şi Lobodă

FRF face reguli prin care să ia banii cluburilor din Liga 1, fără voia lor. Nu şi reguli care ar scuti campionatul de TAS

În mod excepţional, FRF permite FCSB să conteste direct la TAS. Motivul invocat pentru excepţie: urgenţa comunicării clasamentului către UEFA. În realitate, iarnă sau vară, forul de la Nyon îşi păstrează criteriile. Când primeşte de la federaţii numele calificatelor, nu le bate în cuie şi-apoi se închină la ele cu o poală de bani. Dacă află că au datorii sau au trucat meciuri, le dă afară pe loc. Cu riscul de a trebui să le cheme înapoi, pentru că şi hotărârile UEFA pot fi contestate la TAS. O întreagă bătaie de cap să judeci şi să iei decizii. Şi pentru ce? Pentru că regulile sunt reguli, dincolo de regatul lui Papură împărat şi candidat.

Urgenţa invocată de FRF nu există. Arderea etapelor nu se justifică decât prin lene, incompetenţă sau laşitate instituţională. Nu ar fi prima dată, de altfel, când FRF pasează speţe incomode în jurisdicţia altora. Acum un an, după ce Recursul l-a iertat de suspendare pe Iordănescu jr., Federaţia a îndemnat LPF să atace la TAS decizia.

Abaterile mari şi dese
Nu-i de mirare că, neîncrezătoare în instanţele din subordinea ei, FRF catapultează dosarele direct la TAS. Excepţia de azi, regula de ieri şi de mâine. Cu câteva săptămâni în urmă, a mai comis o piruetă urmată de o reverenţă regulamentară: a înscris în Liga 1 o poreclă fără identitate sportivă. FCSB nici acum nu e trecută, cum cere legea, în registrul sportiv de la MTS. La fel de bine, Viitorul ar putea contesta la TAS prezenţa FC FCSB SA în clasament.

Două excepţii sulfuroase de la regulament şi ambele în favoarea echipei finanţate de Gigi Becali. Deja se întrevede un fir roşu, conducător prin ghemul de alineate al ROAF-ului. „Noi nu ne putem exprima. Avem o Ligă Profesionistă de Fotbal. Ea este organizatoarea. Scuze! Am vrut să spun Liga Profesionistă, dar nu de fotbal…” Cu această ironie atât de fină, că are nevoie de note de subsol sau chiar mai joase, preşedintele FRF a închis cazul. Nu puneţi la suflet modestia lui „Nu ne putem exprima”. Că de minţit, pot minţi, de manipulat, pot manipula, de insultat, pot insulta. Pe scurt, federalii se menţin în forma care i-a consacrat ca stat în stat şi lobodă legitimă în zarzavat.

Cine e de vină pentru plastilină?
Răzvan Burleanu sugerează că răspunderea pentru cojile de banană din textul regulamentului îi aparţine Ligii. Chiar dacă ar vrea, LPF n-ar putea face mai mult decât să propună modificarea ROAF-ului. Doar Adunarea Generală, „organul suprem şi deliberativ” al FRF, Comitetul Executiv şi Comitetul de Urgenţă au dreptul să schimbe regulile.
În vara lui 2014, pentru a nu jena promovarea CS U, ROAF-ul a fost modificat şi aplicat, înainte de a fi recunoscut în instanţă. Când Burleanu şi-a reconsiderat poziţia privind numărul de mandate care i se cuvin, limita a sporit ca prin farmec, ca prin hipnoză colectivă, de la două la trei. În timpul ăsta, echipele din România făceau cărare până la Lausanne.

ROAF-ul greblă se făcu
Dar vagul din ROAF nu dădea alarma la FRF. Că doar această instituţie se ocupă de „organizarea, administrarea, coordonarea şi controlul” activităţii probabilistice, nu fotbalistice. Fiecare înţelege ce vrea, iar la sfârşit, deşi e în atribuţia ei „soluţionarea conflictelor”, Federaţia se face că plouă cu sensuri şi calambururi.

„Nu ştiu dacă le place sau nu celor din Liga 1, dar Adunarea Generală este forul suprem al fotbalului românesc”, anunţa Burleanu, acum câteva zile. Era o replică la refuzul LPF de a ceda cinci la sută din preţul drepturilor TV în beneficiul ligilor a doua şi a treia. „Dacă AG va vota propunerea, acest proiect va fi aplicat”, a comentat şeful FRF. Cum ar veni, Federaţia poate lua din banii cluburilor de Liga 1, fără să zică „vă rog”. Dar nu le poate da, la schimb, măcar legi suficient de limpezi. Le dă doar „scuze” în doi peri. Şi, fie că le place sau nu, le trimite la TAS, pe banii lor şi spre distracţia tuturor.