Sportivul iepuraş şi perfidul papricaş

Învinsă la handbal de echipa mai săracă, a unui milionar rus, Primăria Bucureşti caută explicaţii în bucătăria vecinilor unguri

Printre riscurile ocupaţiei de primar român s-a adăugat recent încă unul: să te iei la întrecere cu milionarii ruşi, pe spinarea contribuabililor. Şi să pierzi. Asta a păţit Gabriela Firea, prin reprezentanţii ei, la Budapesta. CSM Bucureşti a fost eliminată în semifinalele Ligii, cu scorul 33-38, de Vardar Skopje, echipa patronată de Serghei Samsonenko. Celelalte două echipe din Final Four sunt susţinute financiar de companii private. ETO Gyor, de un constructor german de automobile, iar Buducnost, de un holding german de telecomunicaţii. CSM e singura finalistă alimentată cu bani publici.

Conspiraţia în bucate
Fiind consul onorific, deci diplomat, Samsonenko e practic obligat să arunce cu bani în Macedonia. Pe lângă alte afaceri, ţine şi fotbalul, şi handbalul de la Vardar. La echipa de handbal feminin, câţiva ani, a tot schimbat antrenorii. La un moment dat, s-a aşezat el însuşi pe bancă. Bugetul e de aproximativ 3,2 milioane de euro. De patru ori mai mic decât bugetul CSM.

De unde şi zorul şefilor de la clubul PMB de a pune pe tavă dacă nu un trofeu, măcar un alibi. „Nu ştiu ce a fost pus prin apă sau prin mâncare azi, dar fetele au acuzat nişte stări ciudate după micul dejun”, a declarat preşedintele Bogdan Vasiliu, citat de Dolce Sport. Teoria găluştelor din gulaş a fost lansată, evident, după meci.

„Patru dintre fete s-au simţit rău”, a spus oficialul CSM, „vă daţi seama, după o zi în care au tot vărsat, nu sunt în formă maximă”. Anul trecut, după câştigarea Ligii, Bogdan Vasiliu povestea că „toate echipele din Final Four sunt obligate să stea în acelaşi hotel”. Aşadar, toate echipele au avut parte de acelaşi mic-dejun. Dar o mână sabotoare a dat cu piciorul în farfuriile CSM. A contaminat apa cu acid carbonic şi a pus clorură de sodiu în mâncare.

Luptă de gogoşi
Jucătoarele CSM Bucureşti n-aveau nevoie de această diversiune gastroenterologică, executată de şefii clubului. Sunt capabile să-şi asume şi o prestaţie slabă. În fine, unde se duc 13 milioane de euro merge şi o scuză de doi lei. E cam bruscă trecerea totuşi de la „magnificele jucătoare”, cum le numea  directorul general Alin Petrache, la mirobolantele intestine. O fi găluşca vecinilor indigestă, dar nici gogoşile politrucilor băştinaşi nu-s mai prejos.

Modeşti, conducătorii CSM nu s-au lăudat, de pildă, că schimbă antrenorii ca pe tacâmuri: trei într-un an. Cu banii poţi cumpăra sportivi. Dar echipele se construiesc, nu se cumpără. Lecţia asta au învăţat-o, la preţuri consistente, şeici şi oligarhi din fotbal. Primăria Bucureşti încă studiază. Munca de laborator nu e punctul ei forte. Abia a descoperit apa caldă. Într-un final, va descoperi şi meseriile. Va afla că handbalul presupune şi altceva decât shopping de jucătoare şi cosmetizări contabile. Va afla despre manageri sportivi. Veritabili, nu juniori de partid, care confundă JO cu Festivalul Modei de la Adibas.

Restul e sifon
Banii joacă până la un moment dat. Dacă bugetul creşte, nu se multiplică şi rezultatele. Aşa cum există o chimie a cornului cu lapte de la micul dejun, există şi o chimie a performanţei. Eventual, şi o biologie. Nu poţi câştiga trofee an de an. Handbalul nu e Monopoly.

E drept, la aşa buget, de la CSM era de aşteptat, pe lângă victoria în finală, şi o calificare la CM de fotbal din 2018. Asta e, fetele lui Per Johansson au prins o zi nefastă. Dar de menţinut, s-au menţinut în elită. Ele şi-au făcut treaba. Cât despre PMB, trebuie să vină cu o teorie orbitoare, care să justifice cheltuielile de la clubul municipal. Altceva decât „Perfidul papricaş ne-a indus în eroare”. Trebuie să fie ceva măreţ, năucitor, de tipul: E, adică exerciţiul de imagine, egal cu masa gropilor din asfalt înmulţită cu viteza iepuraşilor în vidul de infrastructură la pătrat.