La Cluj, sar gimnaştii, la Bucureşti, iepurii

Bucureştiul nu va găzdui prea curând competiţii precum Europenele de gimnastică. Are prea mulţi bani

Rostul de ultimă oră al Europenelor de la Cluj era să pună România pe harta gimnasticii, după alunecarea de teren de la Rio. „Să arătăm că rămânem în picioare”, cum spunea Ecaterina Szabo pentru Agerpres. Măcar organizatoric, „să dăm dovezi la lume”. Ei bine, cu patru gimnaste calificate în finale, am început chiar să ţopăim uşor.

Varză a la Bucureşti

Autorităţile locale din Bucureşti s-au izbit de competiţia asta ca valul de stâncă. Şi-au adunat forţele, au promis, s-au năpustit. La noua Polivalentă nu s-a pus piatră pe piatră. Acum doi ani, presată de termenele limită ale FRG, Primăria Capitalei încă se agita să descâlcească licitaţia pentru sală. După ce turneul a fost mutat la Cluj, s-a relaxat.

De curând, infrastructura sportivă a Capitalei a fost lăsată pe mâna unei vedete mondene, cu rude în Guvernul Grindeanu. Ceea ce e bine. Bucureştiul va avea şi cluburi sportive de noapte. În plus, gândiţi-vă că puteau să fie numiţi în toate posturile PMB numai paparazzi, spre surprinderea constantă a Gabrielei Firea.

Clujenii au abordat găzduirea Europenelor foarte calm încă din start. Sala era gata, urma să fie dotată cu echipamente de concurs, achiziţionate de la fabricantul recomandat de federaţia internaţională. Nu rămânea prea mult loc de compuneri pe teme date în caietul de sarcini. Bugetul total al competiţiei este de 1,6 milioane de euro, bani daţi în majoritate de Guvern. Primăria Cluj, scrie presa locală, a alocat 70.000 de euro pentru CE. Mda. S-a făcut de râsul iepuraşilor agăţători şi al găinilor cu ouă de plastic din Bucureşti, care au sărit pe etichetă de 175.000 de euro.

Greul e dus gratis

Pentru autorităţile locale, organizarea unei competiţii sportive de anvergură nu presupune un efort financiar, cât eforturi de comunicare, muncă de echipă, experienţă în gestionarea evenimentelor cu public. Presupune o armată de voluntari, care, detaliu demotivant, nu costă nimic. Sunt gratis, dar fără ei, oricâţi consilieri personali ai, nu găseşti banda cu imnul.

Conform ştirilor TVR, pentru Europenele de la Cluj lucrează peste 180 de voluntari, români şi străini, în ture de câte opt ore pe zi. La sfârşit, se aleg cu echipamentul şi cu o strângere de mână. Îl lasă pe primarul Emil Boc să combată la TV ipoteza falsei modestii: „Numele Clujului este peste tot în lume începând de azi”.

Din statisticile edilului, reiese că gimnastica ar avea audienţe peste Liga Campionilor, intră „în casele celor 500 de milioane de europeni, cel puţin”. În realitate, când Sandra Izbaşa sărea pentru aur la Londra, o priveau 1,6 milioane de români. Nici în ţara zecelui perfect, gimnastica nu întruneşte majorităţi zdrobitoare. Dar atât cât s-a văzut, unde s-a văzut din Cluj cu prilejul CE, până acum s-a văzut bine. Foarte bine.

Paralele inegale între capitale

Capitala Transilvaniei, cum o alintă Emil Boc, nu e cetatea ideală. Are umbrele ei penale în administraţie. Dar de organizat Europenele de gimnastică, le-a organizat fără scrâşnet şi fără vopsea pe ultima sută. Trecem cu vederea peste faptul că a uitat să pună un macrame pe bârnă. O mică scăpare, ca la orice debut.

Bucureştiul organizează finale europene în subsolul mall-urilor sau în studiouri TV. Pentru patru meciuri la Euro 2020 şi câteva antrenamente, factura a depăşit la pas câteva sute de milioane de euro, fără să punem la socoteală beculeţele.

600.000 de euro, fără TVA, cât au costat aparatele pentru CE de gimnastică, reprezintă aproape o jignire pentru bugetul Capitalei. Se jena pixul primarului. Intra în grevă de semnătură. Trebuia să adauge un milion, două de euro pentru statuia ecvestră a Calului de Sărituri şi bustul Calului cu Mânere adăpându-se.

Cel mai probabil, pe lângă toate astea, era nevoie şi de o formaţie vocal-instrumentală, dizeuză şi cuplete comice, în conformitate cu standardele oficiale de umor involuntar. Să ţină publicul în sală, până ajung concurenţii prinşi în trafic.