Politruci pe gheaţă
A picat recordul COSR de la Rio. Sportivii noştri n-au primit deloc echipamente oficiale la Universiada de iarnă

Echipamentele „de la ajutoare” cu care au defilat românii la Rio sunt un lux. Chiar aşa. Croite din topor, cusute pe vapor, treningurile alea măcar erau concrete. Aveai ce cârpi.
Cele trei patinatoare care ne reprezintă zilele astea la Universiada de iarnă din Kazahstan n-au primit nici atât: echipament de prezentare, susţine preşedintele asociaţiei Student Sport, Adrian Socaciu. E ONG-ul care propunea, în 2015, să candidăm la organizarea unei Universiade de vară.
Nu ştiu, nu demisionează
De sportul şcolar şi universitar se ocupă o federaţie, FSSU, în subordinea Ministerului Educaţiei. Are 17 angajaţi şi un buget anual de la stat de aproximativ 300.000 de euro. Anul trecut, a alocat în jur de 20.000 de euro pentru echipamente de prezentare. Prea puţin. N-au ajuns şi pentru Bianca Stănică, Raluca Ştef, Mihaela Hogaş.
„Nu ştiam”, a explicat directorul adjunct al FSSU, Constantin Căliman, citat de Agerpres. „Au fost discuţii, dar noi în luna noiembrie nu ştiam că cineva doreşte să participe la Universiadă”. E ca şi cum FRF n-ar şti că are echipă la Euro. „Aşa cum funcţionează sportul universitar, din păcate, în România, sunt multe lucruri de optimizat”, ne lămureşte Căliman. Cum ar fi, de exemplu? Poşta, telefonul, telegraful.
În februarie trecut, braşoveanca Mihaela Hogaş a cucerit bronzul la Jocurile Olimpice de iarnă pentru tineret. COSR s-a mândrit public cu medalia de la Lillehammer. FSSU încă nu e la curent. Că dacă era, se mobiliza şi în alte direcţii, mai puţin pesimiste.
FSSU, cuibuşor de hârtii
„Lucrurile nu sunt atât de simple, cum vă închipuiţi”, crede adjunctul de la FSSU. A pasat răspunderea, modest, pe umerii şefei, „colega mea Cristina Brânzoi s-a ocupat de acest proiect”. Aşadar, aveau un proiect, dar acesta, ca de obicei, nu prevedea sportivi.
De fapt, lucrurile sunt exasperant de simple. Complicat e să stabileşti cu ce se ocupă angajaţii FSSU. Cum reglează temperatura la incubatorul de hârtii, să scoată alte hârtii, pe care să le pună la clocit şi tot aşa, până face „piu” imprimanta.
Partidele au tunat şi i-au adunat
Eternul candidat: Constantin Căliman a condus CSM Bucureşti din 2013 până în 2015. Acolo ştia, dar nu voia să spună salariile handbalistelor. De la CSM, s-a întors la FSSU. Conform Ziuanews.ro, Căliman a candidat în iunie 2016 pe listele PNL, pentru un post de consilier în Bucureşti. A candidat, tot fără succes, şi pentru un post la FR de Handbal.
Harnicul sponsor: Cristina Brânzoi este cea care, în 2009, a înlocuit-o pe veterana Elena Frâncu la şefia DJTS Constanţa. Asta, observa presa locală, nu înainte ca Brânzoi să-şi doneze economiile ei partidului, PD-L. Economii care depăşeau miraculos veniturile declarate din salariu. De la Constanţa, unde a fost o vreme şi consilier judeţean, a fost numită la DTS Bucureşti, apoi mutată la FSSU.
Managerul de spital: La FSSU, de achiziţiile publice, inclusiv de treninguri, se ocupă Geanny Stănescu. A fost manager al Spitalului CF 2 din Capitală, în perioada 2007 – 2008. În prezent, e dat în judecată de spital, pentru recuperarea unor datorii. Dosarul e pe rol la Judecătoria Sectorului 2.
Ştiau, dar n-avea rost
Într-o altă declaraţie, la Sport Total FM, Căliman începe să-şi amintească. FSSU a plătit biletele de avion şi diurna sportivelor. „Federaţia de specialitate asigură echipamentul”. Şi-atunci, de ce aruncă banii FSSU pe echipamente de prezentare? De dragul mişcării.
„Să ne plângem acum ca babele… Să fim realişti, sport universitar nu avem!”, spune Căliman. „La ora asta, avem 1092 de sportivi şi 29 de cluburi universitare”. Cantităţi neglijabile, deci neglijate. Trei patinatoare la Universiadă? O scamă în statistici.
România are aproximativ 400.000 de studenţi. Doar 1 din 400 e legitimat la un club sportiv. Sigur că mai mulţi dintre ei practică sportul, dar pe cont propriu. De ce s-ar legitima? FSSU oricum i-a expediat la cauze pierdute şi / sau inexistente. Nu ne plângem ca babele. Ne descurajăm ca tinerii. N-avem toţi fibră durabilă, de politruc, să alunecăm lin, din scaun în scaun, până se termină gheaţa şi începe malul.