Să-i spunem Leonardo?

Problema conducerii FRF nu e că nu se pricepe la fotbal. Problema e că se pricepe la toate

La întoarcerea de la Groznâi, Răzvan Burleanu şi-a amintit că e un as în medicină. L-a pus la punct, încă o dată, pe Pompiliu Popescu. „Ar trebui să ne uităm la cariera sa de la naţională, la preţurile de achiziţie la medicamente… Şi o să vedeţi ce fel de persoană este”. Cum ar veni, spune-mi cât dai pe ibuprofen, să-ţi spun cine eşti!

Burleanu se pricepe şi la justiţie, le-a dat clasă judecătorilor din Dosarul Dezafilierii Craiovei. De curând, şeful Federaţiei a demonstrat o anumită înclinaţie spre matematici superioare. A calculat şansele de calificare la CM 2018, după teorema mare a lui Fermat, dar şi după teorema mică, de pe locul doi.

Societatea, ţapul din oglindă
De asemenea, sociologia nu are taine pentru un atare spirit enciclopedic. I-ar putea da lecţii şi blogger-ului oficial al FRF, Vasile Dâncu. „Echipa naţională”, a sondat Burleanu, „e o reflexie foarte clară a fotbalului din Liga 1 şi a societăţii româneşti”. O emanaţie a grătarului, o chintesenţă a şpriţului, adică o bulă, un ersatz cu gel în păr al mentalului colectiv. Păcat că societatea românească, remarcata etapei, e mereu sărită de la premieri. Când reflexia ei ia bani de la UEFA, societatea nu se alege cu nimic. Nici oglinzile nu mai sunt ce-au fost. Nu te poţi baza pe ele.

Dar cel mai bine şefii FRF se pricep la afaceri. Nu acceptă critici la acest capitol nici de la întreprinzătorul Prunea: „Să mulgi bani publici nu este un atribut al unui manager veritabil”. A vorbit magnatul terenurilor de minifotbal, cel care participa de unul singur sau în familie la licitaţii organizate de primării.

Doar la partea „securistică” mai are de lucrat şeful FRF. Deşi nu s-a sfiit să fie confundat cu un politician sau altul, toată lumea l-a descoperit. Poate că asta era şi ideea. O fi agentul cu clopoţei, care sperie şoarecii sau măcar îi stresează. Bine că nu e spion, Doamne, fereşte secretele ţării! Ar răsufla în prime-time la TVR.

Oricum, semn clar că e securist modern, se simte urmărit. Şi-a dat seama la ultimul filaj, înaintea meciului cu Polonia: „În această perioadă, am văzut multe persoane care stăteau după colţ şi aşteptau cu nerăbdare primul meci pierdut, primul eşec”. Ei pândeau „naţionala”, Burleanu îi pândea pe ei, ţinând strâns de coada tigăii, ridicolul îi pândea pe toţi, ca un frate mai mare.

Batman, Batman!
Conducătorul Federaţiei se pricepe şi la un domeniu misterios. Informaţia i-a scăpat lui Daum: „Nimeni nu înţelege ce face el pentru România”. Ei, vedeţi că se îndeletniceşte şi cu alte aspecte? Aşa se explică de ce în fotbal n-a produs vreo mărgică. Selecţionerul n-a dat detalii, a spus doar: „extraordinar” . Dar ăsta e un termen-umbrelă pentru el, îl scoate când plouă.

Atât e plătit, atât spune. La jumătate de milion de euro pe an, n-a exagerat cu reclama. Şi-a păstrat o rezervă diplomatică: „Răzvan Burleanu face mai mult decât să se ocupe de naţionala României”. Dacă era mai bine remunerat, ne dezvăluia că şeful lui e un zeu, coborât cu batmobilul din cer, să pună ordine în contabilitatea Casei Fotbalului.

Cu puţin noroc, Burleanu se va consacra activităţii de supererou civilizator şi va lua tot mai puţine decizii legate de mercurialul „naţionalei”. În rest, ceea ce putem înţelege, de pe margine, ca amatorii, e că actuala conducere a FRF reprezintă, la fel ca şi vechea conducere, o reflexie a clasei politice. Sunt imposturi legitimate de alte imposturi. După 24 de ani de Mircea Sandu, fotbalul nostru a devenit o pradă atât de uşoară încât a fost înhăţat de un competent plenipotenţiar ca Burleanu. E drept, după o concurenţă acerbă cu doi condamnaţi penali.

Dacă încă n-am dispărut din sportul ăsta e pentru că pe undeva, prin cotloane unde n-ajung ierarhiile, nu cotrobăie găştile, există şi oameni care se pricep la fotbal. La fotbal şi nimic altceva.