Au alunecat pe puncte

Un meci fără memorie, la Astana: "tricolorii" şi-au amintit prea târziu ce caută la capătul lumii şi al vegetaţiei

Ce spuneau şefii FRF despre gazonul de la Cluj? Ceva care se termina cu „hazardul neputinţei care ne caracterizează pe noi, românii”. În legătură cu terenul din Astana, e musai să-l bucure cu sociologia de colţul mesei pe tătucul Nusultan Nazarbaiev. Poate le şi răspunde.

Oricât am certa muşamaua, neputinţa a fost a „tricolorilor”, nu a polimerilor. Cum de permite UEFA să se dispute meciuri pe o asemenea suprafaţă? Mirare a comentatorilor TVR. Care au reuşit să învioreze şi de data asta partida, povestind cum s-au furat ţigări din camerele delegaţiei României. Păcat că povestirea a fost întreruptă de o fază de joc. Cine ştie ce mai scoteau hoţii din casă.

Chiar dacă UEFA n-ar permite, Kazahstan nu va strica niciodată bunătate de stepă punându-i garduri şi făcând dreptunghiuri cu iarbă. La Astana, ideea alunecoasă despre spaţiu a kazahilor s-a ciocnit cu ideea pufoasă despre timp a „tricolorilor”. S-au trezit pe final, după presssingul cotropitor al rivalilor. Au ratat în minutul 87. Iar arbitrul, cu ideile lui despre ospitalitate, n-a mai dictat vreun penalti în prelungiri.

Cum de permite UEFA astfel de echipe, precum a Kazahstanului? Contondente, lipsite de educaţie, de stil. Nu te invită să iei mingea şi să tragi la poartă. Stau în sufletul tău, când meditezi cui să pasezi. De o jumătate de oră au avut nevoie elevii lui Daum până la prima ocazie mare. Foarte, foarte nepoliticos din partea gazdelor.

La mentalitatea coatelor adverse, selecţionerul a răspuns cu mutări de avarie. Rămâne pe altă dată efectul de surpriză. Nu de un neamţ avea azi nevoie „naţionala”, ci de o nemţoaică. De Katarina Witt. Să pună tactica pe patine.