Anul zero al gimnasticii
Când l-am pierdut pe unu din zecele perfect? Când fetele noastre de aur au început să primească decoraţii în locul aparatelor din sala de antrenament
Foarte rar un angajat al distantului TVR plânge în direct. I s-a întâmplat, de pildă, hăt, în ianuarie 1990, unui prezentator, citind cu intonaţie scrisori care n-aveau să mai ajungă la soldaţii căzuţi la Revoluţie.
S-a întâmplat şi la sfârşitul concursului de gimnastică de la Rio, când Alina Alexoi a ridicat stăvilarul, după atâtea zile în care a comentat, cu entuziast profesionist, evoluţiile olandezilor, britanicilor, belgienilor, brazilienilor, indienilor, coreenilor, suedezilor. De parcă toate ţările s-au apucat de sportul ăsta, în timp ce noi ne lăsam. Nu murise nimeni. Dar curioasa fire omenească găseşte ceva de jelit şi când se produc revoluţii, şi când nu se produc.
400 de paralele lipsă
„Ţările care vin tare din urmă în gimnastică” nu au o viteză de speriat. Noi stăm pe loc. „De fapt, acolo este şcoala românească de gimnastică, dar cu acces la mai multe facilităţi”, explica Nicolae Forminte, în presa locală din Hunedoara. În 2014, antrenorul junioarelor de la Deva organiza colecte, prin fundaţia lui, pentru a dota CNOPJ-ul COSR-ului cu un aparat de fizioterapie. Crucea Roşie s-a implicat şi ea, a vândut mărţişoare şi a strâns din donaţiile locuitorilor Devei în jur de 1.600 de lei.
În trena JO de la Rio, un reportaj Digi24 arată condiţiile de pregătire din sala de la Deva. Aparatele sunt vechi de opt ani. De pe Rosinanta de sărituri, sportivele plonjau în buretele ponosit al gimnasticii profunde. Sală de legendă, dotări de muzeu. Totul pare să fi prins luciu întunecat de la atâta folosinţă. Şi încă Deva e un caz fericit. Are paralele. O raritate.
„Daţi-ne bări de paralele!”, cerea Mariana Bitang, după ratarea calificării la JO. Guvernele postdecembriste au găsit sute de milioane de euro pentru 400 de săli de sport, 399,9 de bazine de înot şi de restul, stadioane. Dar nu s-au intersectat cu două-trei mii de euro, pentru a cumpăra paralele. În schimb, toate guvernele şi toţi preşedinţii au acoperit cu decoraţii şi felicitări lotul de gimnastică. Pentru exerciţii de imagine nu-ţi trebuie infrastructură. Doar oportunism.
Opt ani de inerţie
„Lucrez cu gimnaste cărora parcă nu le place gimnastica”, comenta Bellu. E o problemă şi asta. De aici ar trebui, de fapt, să înceapă totul. Întâi, să ne întrebăm copiii ce vor. Şi-apoi să transmitem mai departe. Până la vârful sportului românesc. Unde ce s-a întâmplat din 2008 încoace? La MTS, Monica Ridzi a sărbătorit Ziua Tineretului. Apoi a venit Sorina Plăcintă, antreprenor angajat. A epurat politic DJTS-urile. Apoi a venit Nicolae Bănicioiu, care şi-a petrecut tot mandatul infirmând că Bellu şi Bitang au plecat.
După el, a urmat Gabriela Szabo, care, în 2014, a găsit bani dintr-un parteneriat public-privat pentru gimnastică, în jur de 2,5 milioane de euro. Apoi a venit Elisabeta Lipă. S-a apucat de prăşit mohorul de hârtie, alături de colegii tehnocraţi. Muncă grea, aproape fizică.
În căutarea chinezului pierdut
La COSR, lucrurile s-au derulat mai domol, boiereşte. După Londra, Morariu şi Dobrescu prezentau un plan de redresare în trei puncte a gimnasticii. Primele două puncte erau Bellu şi Bitang, iar al treilea era aducerea unui antrenor chinez de paralele. „Putem plăti salarii de câteva mii de euro”, plusau oficialii COSR, în Gazeta. Comitetul avea bani în 2012. Avea încă şi mai mulţi bani în 2015, buget-record. Dar nu ne-au invadat chinezii, nici facilităţile.
De ce e nevoie pentru ca şefii sportului românesc să considere gimnastica o prioritate? Medaliile n-au fost de-ajuns. Nici tradiţia podiumului olimpic. Era nevoie de Rio 2016, de plânsul înfundat al Alinei Alexoi şi de capacul trântit funest peste un sipet gol.
Dar nici aşa nu avem garanţia revoluţiei în sistem. Pentru că sistemul, în acest moment, funcţionează aşa: un nebun scoate piatra de temelie din apă, iar zece înţelepţi se chinuie s-o arunce la loc. „Suntem peste tot în gimnastica mondială”, constata Forminte. Da, suntem. Şi, unde nu suntem, facem cercuri.