Ce înseamnă să ai şcoală
Floretista de la CSA a mers la Rio fără antrenor. În locul lui, a venit şeful CSA, să antreneze paharele de şampanie după finala de la spadă
Aurul de la spadă e cheia întrebărilor îngrijorate care s-au aşezat ca păsările negre pe ramurile sportului românesc. Scrima n-a urcat pe podiumuri în toţi aceşti ani pentru că s-au făcut investiţii masive sau pentru că s-a lansat vreun proiect-mamut de puricat aria de selecţie. Singurul lucru care o desparte de minele secătuite de metale preţioase e că şi-a păstrat şcoala. Prin şcoală înţelegându-se profesori şi elevi.
„În unele momente ale zilei, avem şi 150 de copii la sală”, povestea, în mai, Petre Ducu, antrenor de floretă de la CSA Steaua. În interviul din „Observatorul militar”, Ducu estima şi cât i-ar costa pe părinţi să-şi înscrie puştiul la scrimă: 150 lei pe lună, taxa la club, plus 1.000 de lei pe an echipamentul. Scrima nu e un sport scump, nu ca tenisul, singurul lux pe care îl presupune e răbdarea: „Îţi trebuie minim şapte ani pentru a te gândi la rezultate”.
Din bugetul de 1 milion de euro, FR de Scrimă cheltuie în jur de 1.000 de euro pentru organizarea Campionatelor Naţionale de spadă. Marele premiu e un tricou şi o poză de grup. CSA Steaua a dat câte 10.000 de euro pentru organizarea Cupei Europei la floretă, în 2014 şi 2015. „Sper ca floreta românească să revină în prim-plan”, declara comandantul CSA.
Floreta de la Armată
În 2011, Federaţia a decis să desfiinţeze lotul olimpic de floretă. „Noi trebuie să băgăm fonduri acolo de unde poate să iasă ceva”, a explicat preşedinta Ana Pascu, pentru TVR. „Când am auzit vorba aia, mi-a căzut tavanul în cap”, îşi aminteşte Ducu. În 2011, lucra deja la un plan de redresare a floretei. În 2009, timp de opt luni, căutase, testase şi selecţionase 20 de sportive din toată ţara. Dintre ele, una e Mălina Călugăreanu, floretista de la Rio. A ieşit ceva din asta, iată, şi fără federaţia care n-avea răbdare să bage bani.
Pe scaunul antrenorului, şeful CSA
Mălina a avut nevoie de „cei minim şapte ani de pregătire”, până la rezultate. La 19 ani, a prins prima ei Olimpiadă. „Îmi este puţin greu aici, pentru că nu am colegele şi pe antrenorul meu cu mine”, a scris ea pentru Jurnalul de Rio de pe site-ul FR de Scrimă. „Domnul George Epurescu a fost foarte drăguţ şi m-a ajutat puţin. Mi-a dat câteva lecţii de floretă, deşi dânsul e antrenor de spadă”.
În primul tur, floretista noastră a urcat pe planşă împotriva braziliencei Ana Beatriz Bulcao. A condus până aproape de final, dar a fost învinsă, cu 15-12. Lipsa de experienţă n-a fost compensată de prezenţa antrenorului. Pentru ea, n-a strigat nimeni din sală. COSR nu i-a aruncat niciun cotor de şansă când a făcut lista cu delegaţia României.
97 de sportivi şi 93 de oficiali, antrenori, masori, medici s-au urcat de la Bucureşti în avionul spre Rio.
Printre aceştia, George Boroi. Nu în calitate de şef la rugby sau de fost atlet. Nici în calitate de luptător la baionetă prin tribunale, chitit să închidă Maracana. A venit la JO ca antrenor al cupelor de şampanie, în cinstea olimpicilor de la CSA. N-a mai aşteptat să revină în prim-plan floreta românească, i-a luat el faţa.
Important e să ai nervi
Petre Ducu a rămas în sala din Ghencea, încercând să găsească, dintre sute de copii, „pe cei care vor să se bată”. Asta e partea grea. Până-i urci pe planşa de la JO.
La Rio, şefii sportului se felicită pentru randament: un aur olimpic la scrimă. Cu o zi înainte, secretarul general al COSR făcea un „Donald Trump” şi îi acuza pe sportivii români de aroganţă. Iar şeful COSR împărţea sportivii în „importanţi” şi „neimportanţi”. Foarte drăguţ din partea lor. Mălina Călugăreanu probabil a fost trecută în cea de-a doua categorie.
Dacă ar conta numai impresiile şefilor sportului, ar merge numai ei la Olimpiadă. Dar contează şcoala. Adică un profesor, elevi şi o incintă în care nu dau iama oficialii, gradaţi şi înarmaţi cu beţe de „selfie”.