Glinţă şi olimpismul de cantină

Când înotătorii şi antrenorii trag semnale de alarmă, şefii olimpismului şi ai nataţiei se apără cu bonurile de masă şi viza cadou pentru State

Să presupunem, nu prin absurd, prin miracol, că Robert Glinţă ar fi câştigat o medalie la Rio.

Ar însemna că, pentru ea, COSR a plătit 5 euro pe zi, indemnizaţia de „tânăr olimpic”, timp de un an şi două luni. În total, 2.200 de euro. Apoi a plătit câte 10 euro pe zi, timp de şase luni, indemnizaţia olimpică. În total, 1.800 de euro. Cam cât dă COSR lunar pe mopuri şi detergenţi, conform foii sale din bugetul de stat pe 2016.

Aşadar, la preţul corect de 4.000 de euro, România a obţinut nu o medalie, dar o calificare preţioasă în finala olimpică de 100 metri spate. Federaţia americană plăteşte fiecărui sportiv participant la competiţii internaţionale „nu mai puţin de 3250 de dolari pe lună”, notează site-ul oficial. Atât primeşte un olimpic român într-un an şi ceva, de la COSR.

Navetiştii nataţiei
Când a preluat Camelia Potec şefia federaţiei, în 2013, în România exista un singur bazin olimpic omologat pentru competiţii internaţionale, cel de la Oradea. Între timp, a fost propus pentru omologare şi bazinul de la Braşov. În acelaşi an, 2013, Glinţă se muta, fără familie, de la Piteşti la Baia Mare, să lucreze cu antrenorul Gherghel.

„Le-am dat tot ce au cerut! Au mers cu avionul şi în ţară!”, a replicat Potec la criticile din tabăra lui Glinţă. Avionul reprezintă strictul necesar, dacă vrei să practici înotul de performanţă în România. Înlesneşte naveta până la bazin.

Şefii COSR şi ai federaţiilor despică firul indemnizaţiilor în patru, când vor să arate cum au cheltuit fondurile: masă, cazare şi bani de buzunar. Tratamente medicale, cantonamente în străinătate, transport, astea-s deja mofturi! La aşa olimpism de cantină, cu anvergură motelieră, aşa rezultate de duzină.

Gala Bute pe valuri
„Construim un bazin olimpic la Brăila, pentru ca domnişoara Camelia Potec să poată înota în condiţii olimpice”, spunea Elena Udrea, în septembrie 2011, pe când era ministru.

Marea sportivă a tot fost invitată de Udrea să intre în politică. A rezistat eroic. Udrea a venit şi la inaugurarea hotelului plutitor al lui Potec, a profeţit că sirena de la Atena va deveni „un brand al turismului românesc”. Legăturile dintre şefa de la nataţie şi shoppingul de partid se ivesc şi într-un colţ din Dosarul Gala Bute. În extrasele de cont ale fostului ministru, publicate de Stiripesurse.ro, apare un transfer de 20.000 de euro de la Udrea către Potec, în octombrie 2011. Legăturile sportului cu politicul, ce telenovelă!

Bazinul olimpic, fântână de bani
Aşadar, trebuie să urci pe culmile gloriei pentru ca autorităţile să te răsfeţe cu strictul necesar. Glinţă avea doar un record mondial la juniori, la 100 metri spate. Nu-i de-ajuns nici pentru o piscină pe bloc. Dar nici aurul olimpic nu e suficient. Bazinul de 8 milioane de euro de la Brăila, relansat în ianuarie 2015, nu e gata nici azi.

Trei guverne s-au schimbat din 2011 şi lucrările sunt în stadiul de groapă. Au fost încredinţate unei asocieri, condusă de o firmă cu 11 angajaţi, care a avut contracte de zeci de milioane de euro pe bani publici. Conform Digi24.ro, când s-au apucat muncitorii de săpat, în iulie 2015, ce să vezi? Au dat imediat de apă. Partea grea era ca şi rezolvată. Aşa că s-au oprit. De ce să risipeşti bunătate de resursă turnând beton?

O viză de SUA în loc de infrastructură
Mai bine îl urci pe domnişorul Glinţă în avionul spre State, cum promite Potec, îl ajuţi să se înscrie la o universitate de-acolo. Şi-ai scăpat şi de grija infrastructurii, şi de gura antrenorilor. În rest, din când în când, guvernele mai lansează câte-un program de 1001 de bazine olimpice, firmele de casă mai câştigă şi ele un ban, să aibă de-un parandărăt.

„Îmi pare rău că începem să aruncăm cu noroi, în aceste momente dificile”, spune Camelia Potec. Nu e vina ei pentru aceste momente, cum ar putea fi?

Sigur, nu strica să fi spus mai des că marii sportivi au nevoie de mult mai mult decât preconizează funcţionarii chiţibuşari. Cât despre „noroi”, brazilienii pun apa, noi adăugăm, prin atribuire directă, molozul şi know-how-ul geologic.