De la Alexandra pentru Dedu

Toate greşelile FRH în relaţia cu sportivii se decontează la Rio. Asta produce un sistem care exploatează jucătorul, în loc să-l susţină: coşmaruri

Alexandra do Nascimento zâmbea în sala din Rio. Din tribune se răspândeau ecouri de carnaval. Sala din Zalău, unde „se auzeau onomatopee cu tentă rasistă”, cum le-a numit şeful FRH, a rămas departe. Când o vezi pe fosta jucătoare de la HCM Baia Mare triumfând în faţa României, te gândeşti că Federaţia lui Dedu abia acum achită amenda pentru discriminare. Iată preţul dispreţului pentru om, în general, şi pentru sportiv, în special.

Cazul „onomatopeelor”, petrecut în februarie, arată clar priorităţile FRH: federalii, comisiile, comitetele şi răfuielile lor cu şefii de cluburi trec oricând înaintea sportivilor. „Îmi pare rău, Allison Pineau şi Alexandra do Nascimento, pentru tratamentul la care aţi fost supuse”, a transmis Dedu, pe Facebook. Recunoştea că a existat un „tratament”. Dar adăuga: „petenţii”, adică HCM Baia Mare, „nu aduc probe în favoarea petiţiei”. Şi cu asta, basta.

Farsa primelor
Nu doar pe sportivii străini îi afectează regretele sincere ale domnului Dedu. Şi jucătoarele de la „naţională” au parte de acelaşi „tratament”. La Mondialul din decembrie, şeful FRH le-a anunţat prin telefon pe handbaliste că vor primi 5.000 de euro fiecare, dacă înving Brazilia. Şi au învins-o. Înaintea meciului cu Danemarca, Dedu a crescut prima la 7.000.

România s-a întors acasă cu bronzul. Au venit primele de la Guvern, dublate. Bonusul promis de Federaţie n-a ajuns nici până azi. Conducerea FRH le-a spus fetelor că n-au înţeles bine. „Greşeala a fost a mea”, a explicat Dedu, citat de Ziare.com. „Eu am gândit în felul meu, ele au interpretat probabil altfel”.

Şeful FRH, salariu de ministru
Şi cam la ce se gândeşte Dedu? La începutul anului, s-a gândit să-şi mărească salariul de patru ori. Iar subalternii lui au interpretat corect şi au aprobat. Acum câştigă 3.000 de euro pe lună, mai puţin decât premierul, care are 3.500 de euro pe lună, dar mai mult decât ministrul Sportului, care are 2.600 de euro pe lună. „Am considerat că mi-am făcut treaba”, a spus şeful FRH.

Iar salariul n-ar fi nimic, fără prime. În stil FRF, cei 27 de angajaţi ai FRH primesc prime, 25 la sută din salariul net, pentru fiecare calificare a echipelor naţionale. Jucătorii, junioarele de la Under 17 sau băieţii de la Under 21, nu primesc nimic. „Ghinionul celor de la FRF e că nu reuşesc seniorii mai multe calificări”, spunea un şef de club, citat de Gazeta.

Federalii, înaintea sportivilor
Cele 14 jucătoare din lotul lui Ryde trebuie să stea la coadă după Dedu şi compania, pentru recompensă. Nu sunt centrul universului FRH, sunt o anexă a lui, care atrage sponsori şi justifică finanţări pe bani publici. Ordinea se schimbă doar dacă echipa are zile proaste. Atunci apar specialiştii în moral, cu uneltele lor motivaţionale, „Ce caută Neagu la JO?”, ce caută antrenorul străin pe bancă? Nu se întreabă nimeni ce caută consilierul personal al lui Dedu pe lista cu premieri.

Poate şeful FRH dă şi acum un telefon şi le transmite handbalistelor un mesaj interpretabil. De câte ori poate să funcţioneze farsa? O dată, hai, de două ori. Până la urmă, te saturi de tratament. Cu atât mai mult cu cât ai văzut ce statut au sportivii la cluburile profesioniste din afară. Numai la FRH rulează încă „Sclava Isaura”.

La „naţională”, jucătoarele nu vin să umfle potul. Vin din patriotism. Dar de patriotismul lor profită alţii. Tot ce înseamnă valoare în handbal e folosit împotriva meritocraţiei şi în favoarea unor grupuri „care-şi fac treaba” pe spinarea sportivilor. „Marea peformanţă se face pe durere”, filosofa Dedu, după calificarea la JO. Acum să sufere federalii pe semicerc, în locul lui Neagu. La cât de motivaţi au fost de sistem, ar fi timpul să bată şi ei pe cineva.