Sistemul lui Popa Dumnezeu

O altă echipă românească a tras linie la întoarcerea din Franţa. Şi a constatat că-i lipsesc 50 de euro din banii statului

La început a fost medicul. Apoi profesorul. Apoi politicianul care era şi medic, şi profesor. Apoi politicianul i-a numit pe medic şi pe profesor în post. Şi toţi erau unul şi unul era în toate funcţiile.

Ziua dinainte
Florian Popa s-a uitat la Comisia de sănătate publică din Senat, al cărei vicepreşedinte este, şi a văzut că era bine. Niciun nor de reformă nu umbrea cerul şedinţelor. Infecţiile din spitale? Le-a rezolvat pe toate şi le-a rezolvat bine: „Nişte diversiuni. Nicăieri nu există sterilitate”.

Apoi Florian Popa s-a uitat la Parlament, unde se duce de opt ani, şi a văzut iarăşi că era bine. Colegii săi de-a dreapta şi de-a stânga amnistiei nu lustruiau bilele. Legile ţării le votaseră pe toate şi le votaseră bine, în repetate rânduri. Stăteau la coadă la casierie, pentru sumele forfetare. Se apropia vacanţa.

Apoi Florian Popa s-a uitat la Facultatea de Medicină, unde este şeful Catedrei de Chirurgie „Sf. Pantelimon”, şi a văzut din nou că era bine. Legile Educaţiei fuseseră votate şi fuseseră votate bine, în repetate rânduri.

Apoi Florian Popa s-a uitat la Secţia Clinică de Chirurgie, de la Spitalul de Urgenţă „Sf. Pantelimon”, pe care o conduce din 1988 până azi. Şi iar a văzut că era bine. Legile Sănătăţii fuseseră votate şi fuseseră votate bine, în repetate rânduri. Programele de tratament înfloreau, rapoartele rodeau, dulăpioarele cu medicamente nu ciripeau.

A zis Florian Popa: „Câteodată se decide fără noi, ceea ce e prost. Şi mai prost e că se decide împotriva noastră. Suntem totuşi un corp de elită al societăţii”.

Apoi Florian Popa şi-a amintit că România participă la Euro şi e timpul pentru relaţiile cu Franţa. A reunit grupul de prietenie româno-francez din Senat şi a văzut că era bine. Colegii săi de-a dreapta şi de-a stânga francofiliei, Grigoraş, Coca şi Marinică, nu aveau altă treabă. Au plecat, aşadar, în delegaţie, la invitaţia Senatului francez.

Ziua de înapoi
În aeroport, Florian Popa s-a uitat la funcţionarii de la check-in şi a văzut că nu e bine. Bagajele erau grele, senatorii trebuiau să achite 50 de euro în plus, câte 12,5 euro de persoană. Nu e mult, dar principiul contează. Dacă ar fi plătit pentru toate, Florian Popa n-ar fi ajuns cel ce este. Alfa şi omega sistemului sanitar, făcătorul concursurilor şi al achiziţiilor, al tuturor caietelor de sarcini văzute şi nevăzute.

Şi a fost seară, şi apoi dimineaţă, şi tot aşa.

La întoarcerea din Franţa, Florian Popa şi colegii săi de-a dreapta şi de-a stânga business class au zis: Să fie decont! Şi au făcut memorandum intern, şi au cerut înapoi cei 50 de euro.

Şi a zis vicepreşedintele Senatului, Ioan Chelaru, citat de News.ro: „Au precizat că aveau cadouri din magazia Parlamentului, pentru partea franceză, astfel s-a depăşit excedentul de bagaje. Şi a zis Ioan Chelaru: „Suma e modică”. Şi le-a refuzat decontul.

Apoi Florian Popa, medic milionar, dar senator sărac, şi colegii lui bugetari de-a stânga şi de-a dreapta nevoii au despărţit bagajele de călători. Şi au zis: Bagajele le-a cărat secretarul. Decontul l-a scris secretarul.

Ziua de înapoi II
Au venit controlorii de la Ministerul Sănătăţii şi s-au uitat la Spitalul „Sf. Pantelimon”. Şi au văzut că era destul de rău. Inventarul nu fusese făcut şi nu fusese făcut în repetate rânduri. Nu apăreau în acte medicamente de 5.000 de euro. Lipseau medicamente de 100 de euro. Nu e mult, dar principiul contează. Sistemul sanitar n-ar fi ajuns ceea ce este dacă s-ar fi trecut totul în acte şi s-ar fi decontat numai sumele mari.

Apoi controlorii au zis: Să fie desfiinţat dulăpiorul! Şi cadourile „pentru cine merită” au fost puse într-un singur dulap mare. Şi controlorii le-au zis medicamentelor: Creşteţi şi vă înmulţiţi şi vindecaţi pacienţii! Apoi au plecat.

Zilele de apoi
Şi a fost seară, apoi noapte, dimineaţă, amiază, după-amiază şi iar seară.
Apoi iar a venit Florian Popa să pună cele şapte parafe peste condica vieţii, să stea de-a dreapta şi de-a stânga sistemului, să judece bolnavii şi chitanţele. De cele mai multe ori, decide el, ceea ce e bine. Şi mai bine e că decide în favoarea lui, a cărui tehnocraţie nu are sfârşit.