Mândria răpită a lui Raț
Banderola nu te face lider. Românii nu știau, înainte de Euro, cine e căpitanul naționalei de anonimi. Și nici n-au aflat

În timp ce albanezii erau primiţi ca niște eroi pe aeroportul din Tirana, Răzvan Raţ medita neîmpăcat pe prispă la marea lui umilinţă. “Mi-au răpit mândria!”, a spus fundașul de 35 de ani. Și nu se referea la Sadiku, la Payet, la Giroud sau la Mehmedi.
Supărarea lui Raţ venea din vremuri străvechi, tocmai de la amicalul cu Congo, când selecţionerul i-a luat banderola și i-a dat-o lui Chiricheș. “M-am simţit rănit în orgoliul de sportiv”, a spus jucătorul, în interviul din paginile Gazetei. Nimic despre faptul că ne-au răpit bucuria de a ţine cu naţionala.
Raţ are probleme medicale. Tocmai a rămas fără echipă, abia a trecut clasa la turneul final. L’Equipe l-a notat cu 5, și pentru prestaţia cu Franţa, și pentru cea cu Elveţia. Iar el se frământă pentru o fâșie de pânză care, “până la urmă, nu joacă”. E și asta o metodă de a evita realitatea. Raţ vrea recunoaștere, cu orice preţ, chiar și la o naţională care s-a făcut de râs. Vrea să fie cel dintâi dintr-un “oraș de gogomani”, vorba lui Caţavencu.
Zece la sută memorabil
Cu o zi înainte de startul Euro, IRES, fosta firmă a vicepremierului microbist Dâncu, a sondat publicul din România. Cam 3 la sută dintre români credeau că “tricolorii” vor câștiga turneul. E bine că avem visători printre noi. Conform studiului, citat de Ziare.com, doar 70 la sută dintre cei chestionaţi știau cine e selecţionerul României. Și asta e bine, pentru Iordănescu mai mult. Conducerea FRF se află probabil printre cei 30 la sută care nu știau, nu s-au interesat cine stă pe banca tehnică.
Cât privește banderola care-l chinuie pe Raţ, întrebaţi cine e căpitanul „naţionalei”, un sfert dintre români au răspuns „nu ştiu”. Iar asta spune ceva și despre căpitan, și despre naţională. Doar 30 la sută au nimerit răspunsul, indicându-l pe Chiricheș, iar 10 la sută au spus că e Raţ. Ceilalţi chestionaţi au încercat alte variante.
Banderola putea fi purtată de oricare dintre “tricolori”. Nu numai că nu joacă, dar nici nu te face lider. Studiul care lovește în mândria şi-aşa răpită a lui Raţ e făcut de o firmă care are contract cu FRF, n-a fost comandat de suporteri sau de Generaţia de Aur.
Marea lor miză de cârpă
Raţ era convins că merită banderola, nu s-a străduit să convingă și restul lumii. “Am preluat-o în mod firesc de la Chivu”, spune fostul căpitan, “în baza unor criterii obișnuite: selecţii, vechime și, fără falsă modestie, valoare”. Cu alte cuvinte, dacă apari în primul “11” ani la rând, la un moment dat ajungi și într-o funcţie de conducere. Intri în
Sfatul oamenilor bătrâni și buni, care dirijează obștea pe teren. Într-adevăr, vechimea și numărul de selecţii îl deosebesc pe Raţ de majoritatea colegilor “tricolori”. Dar jocul lui la naţională n-a strălucit ca un far într-o mare de mediocritate. Chiricheș nu stă nici el pe o treaptă mai ţanţoșă. La Euro, România n-a avut decât un căpitan de formă. Iar discuţia despre valoare nu mai are temei. Valoare e un cuvânt străin pentru toţi “tricolorii”.
Timp de patru ani, Raţ a purtat banderola de căpitan al unei naţionale de anonimi. N-a observat aproape nimeni când a rămas fără ea. Asta ar trebui să-l consoleze, într-un fel. Românii nu se recunosc în echipa asta, nu-i cunosc jucătorii, iată ceea ce ar fi trebuit să le zgârie orgoliul vanitoșilor cu vechime, ca Raţ. Iată ceea ce ar fi trebuit să le răpească mândria și să le dea la schimb modestia și simţul proporţiilor.
E ușor să te baţi și să suferi pentru o bucată de cârpă în loc să te răfuiești cu adversarii și să te rușinezi de propria neputinţă. Când nu contezi în ochii publicului, degeaba contezi în ochii unui selecţioner, care nici el nu e faimos sută la sută.