Ruşinos
Am ratat şi calificarea, şi şansa de a arăta fotbal
Albania lui De Biasi e Italia cu dinţi şi bocanci. “Vor face o figură frumoasă la Euro”, spunea Iordănescu, după tragerea la sorţi. Încă de atunci, frica în oase. Şase luni de frică, la capătul cărora Alibec lansează un şut palid peste poartă. Albania a făcut o figură urâtă în meciul cu România. Urâtă şi rea. Dar a trecut prin stupoarea tricoloră ca prin burete. Nu era un concurs de frumuseţe, la care să aperi pacea mondială şi tibia aproapelui.
Era o luptă. Curios, cu un general pe bancă, “naţionala” noastră a pierdut acest concept, pe drumul de la Paris la Lyon. Mingi lungi peste ghimpata albaneză şi piruete în meleu. După jumătate de oră de tranşee, ni s-a tăiat aerul. Golul lui Sadiku, prea uşor jocul de cuvinte, a venit pe final de repriză, când românii visau la vestiare ca beduinii la oaze.
Tătăruşanu a ţopăit ca o bomboană, din cutie, în tricoul lui roz. Va fi primul crucificat. Vor fi arătaţi cu degetul arbitrii, care au lăsat jocul prea liber. Alibec a ieşit pe targă. Sânmărtean a intrat prea târziu, să revendice mingea şi fotbalul. Părea că pe tricolori nu i-a prevenit nimeni. Că Iordănescu a studiat adversarii legat la ochi. I-a citit pe francezi. Dar a strâns ochii de neputinţă şi nu i-a văzut venind pe albanezi. Erau după blocuri. Acolo i-a căutat târziu şutul lui Andone, din faţa porţii. Au dominat până la final.
“România rezistă cu Albania”, refrenul comentatorilor ProTV, e noua bornă a ruşinii.