Datoria lor, ipocrizia

FRF le donează aparatură medicală cluburilor din Liga 1, dar nu le obligă să angajeze un medic permanent

„E datoria noastră, a tuturor celor din fotbalul românesc, să nu mai permitem ca un asemenea eveniment să aibă loc pe terenul de joc”. E prima reacţie a şefului FRF după moartea lui Patrick Ekeng. Ulterior, Federaţia a anunţat că va face propria anchetă şi că va cumpăra defibrilatoare pentru toate echipele din Liga 1. Foarte bine, dar foarte puţin. E ca şi cum poliţiştii ne-ar dona pistoale în loc să ne păzească.

Medicul nu e obligatoriu
„Datoria noastră” înseamnă, de fapt, datoria nimănui. FRF a devenit preocupată de sănătatea jucătorilor abia după ce s-a petrecut o tragedie. La începutul anului, nu ştia care-i diferenţa între vizele medicale şi asigurările medicale. Clubul Pandurii a cerut ca jucătorii să fie asiguraţi medical cât se află cu lotul naţional, în cantonamentul din Antalya. FRF a răspuns că nu e nevoie, de vreme ce au făcut vizita medicală în ţară.

Petrolul Ploieşti nu are medic de două luni, scrie Adevărul. Răzvan Burleanu a aflat abia acum, de la jurnalişti. În urmă cu două etape, un jucător al ploieştenilor a rămas întins pe gazon, la meciul cu Iaşi. A fost ajutat de medicul gazdelor. FRF n-a tresărit la datorie. „Este exclus ca acest lucru să se întâmple”, a comentat acum şeful FRF, citat de Digi24. „Dacă o asemenea situaţie…”

Cluburile, scutite de CAS
Nu e vorba de o situaţie, e vorba de regulamentul în vigoare. Fotbalul nu e singurul sport cu astfel de probleme, dar e cel mai bogat. În curând, vom afla că e lipsă de medici sportivi. Că au plecat şi ei din ţară, de vreme ce nimeni se pare că n-are nevoie de ei.

Şi FRF, şi LPF ştiu că echipele nu sunt obligate să aibă un medic permanent. Sunt obligate doar să asigure asistenţa medicală la meciurile de pe teren propriu. Ce mai ştiu FRF şi LPF? Ştiu că, din 2010, cluburile nu mai sunt obligate să-şi asigure medical jucătorii. Ştiu, de asemenea, că nu e obligatoriu contractul de muncă în fotbalul profesionist din România. Cei mai mulţi dintre fotbalişti încheie cu echipele o convenţie civilă, care scuteşte clubul de plata vreunei contribuţii la CAS. FRF şi LPF ocrotesc buzunarul patronilor, nu sănătatea sportivilor.

Dacă în Liga 1 medicul la lot a devenit opţional, în ligile inferioare, jucătorii sunt pe cont propriu. În plus, au salarii mai mici, invers proporţionale cu durităţile din teren. Dacă se accidentează, îşi plătesc tratamentul şi recuperatea. FRF nu ia măsuri după fracturi, deşi sunt dese. Nu responsabilizează în niciun fel cluburile. Nu se preocupă de „bucuria fotbalului” decât dacă moare cineva.

Cu veterinarul la juniori
În aprilie anul trecut, AJF Buzău îi convoca pe fotbalişti la controlul medical, pe banii lor, cu precizarea: „Fiecare jucător va prezenta EKG-ul personal”. Sumarul de urină o fi fost din partea casei.
Un alt anunţ curios, apărut în februarie, pe site-ul AJF Alba: la jocurile oficiale din ligile a IV-a, a V-a, Juniori A1, C, D, E, „asistenţa medicală va fi asigurată obligatoriu de un medic (exclus medicină veterinară)”. Nu e o precizare inutilă. „Se joacă foarte multe meciuri în aceeaşi zi şi este foarte greu ca serviciul de ambulanţă local să le acopere”, a explicat şeful unui centru de copii şi juniori, la Sport Total FM. De aceea, uneori, sunt aduşi la meciuri falşi medici şi, în loc de autosanitare, „maşini particulare pe care este trecută o cruce roşie”.

Vorbim despre ambulanţe „vopsite” în fotbalul juvenil. Cine răspunde pentru copii? Răspund părinţii, nu AJF-urile.”Începând de astăzi, observatorul de joc va avea obligaţia să verifice cu precizie tot ceea ce înseamnă dotările unei ambulanţe”, promite şeful FRF. Începând de azi? Până azi ce misiune aveau? Să se plictisească.

„În mod cert, avem o anchetă”, spune domnul Burleanu, „aşteptăm şi noi concluziile”. Indiferent ce va stabili justiţia, în mod cert, oficialii federali n-au verificat ambulanţa înainte de meci. Asta e datoria Federaţiei: să se asigure că e respectat regulamentul, nu să doneze aparatură medicală.