Dădaca Vasile

După ce i-a recuperat jucăria şefului FRF, vicepremierul Dâncu l-a luat la sânul patern pe ministrul Sănătăţii

Nu atât criza din Sănătate, cât situaţia ministrului Sănătăţii l-a alertat pe vicepremierul Vasile Dâncu. A sărit ca o leoaică după ce domnul Achimaş a strigat că s-a răcit laptele.

„Patriciu Achimaş este un foarte bun ministru, din păcate a moştenit acest minister”, a spus guvernanta din Guvernul Cioloş. Ministerul este „aproape gol”, „nu sunt specialişti pentru că nivelul de salarizare e foarte slab”. De la domnul Dâncu, ne aşteptam şi la nişte statistici, nu la simple emoţii legate de salariile din ministere. Să ne deseneze un caşcaval, să ne arate pe felii câţi angajaţi ai Ministerului mai au o slujbă la stat, sunt cadre universitare la Medicină sau şefi de secţie în spitale.

Bebeluşul de la Sănătate
Domnul Achimaş „a făcut multe lucruri bune”, spune vicepremierul. „Dar are foarte multe crize. În fiecare săptămână, îi apare ceva nou şi este greu de gestionat”, spune domnul Dâncu. Nu numai că habar n-avea ce-a moştenit, ministrul Achimaş venind de pe planeta Feleac, nu din sistem. Dar îi mai apare şi „ceva nou”.

Pentru guvernanţi, mizeria din spitalele româneşti a reprezentat întotdeauna o noutate.

Domnul Achimaş e major, vaccinat şi cu doctorat. N-a preluat portofoliul de ministru sub anestezie. I-au dat dinţii, se descurcă şi singur, când e vorba să se recomande drept marea victimă a problemelor din spitale. Dar aşa e domnul Dâncu, protector. Îl vede pe colegul de la Sănătate ca pe un bebeluş mai mare, ameninţat periodic de adevăraţii bebeluşi. Un Rainman care numără cât ai clipi bacteriile de pe podea, dar se sperie de orice schimbare.

Presiuni pentru stadion, nu pentru transparenţă
Ca ministru al Administraţiei Publice şi Dezvoltării Regionale, cu asta se ocupă domnul Dâncu. Îşi dădăceşte protejaţii. Nu doar pe medici îi vede neajutoraţi într-ale comunicării. Ci şi pe oamenii de fotbal. Când se apropia meciul cu Spania, s-a făcut luntre şi punte pentru pupilul din fruntea FRF. A presat Parlamentul. A presat Primăria Capitalei, care, culmea, „vrea să respecte legea întru totul”.

A presat pompierii, să redeschidă Arena Naţională. A convocat comisii interministeriale, a lucrat la „un dosar de câteva sute de pagini privind organizarea securităţii spectatorilor la meciul cu Spania„. A presat logica, dând asigurări că stadionul e „temporar sigur la incendiu„.

Printre picături, domnul Dâncu a alăptat judeţul Teleorman, să-i crească şi lui două stadioane. A vorbit despre transparenţă, despre un pachet de legi, despre diverse simplificări şi implementări. Dar de făcut, asta a făcut, în calitate de Mary Poppins a administraţiei: voluntariat la schimbat scutece de imagine.

A avut grijă de copiii lui minune, predispuşi inadaptării la o pălărioară mai mare. N-a cerut IGSU să publice şi listele cu sponsori din anii 2011 – 2014, aşa cum ordonase premierul. Alta era urgenţa. A cerut IGSU să-i rezolve problema şefului FRF.

Acum umblă cu premergătorul după ministrul Sănătăţii. E „un foarte bun specialist”, dar riscă să nu-l vadă nimeni în toată splendoarea, pe blana de urs, din pricina crizelor din Sănătate. Noroc că nu l-a înţărcat domnul Dâncu. Îl bate uşurel pe spate, de câte ori trebuie să dea explicaţii. Îl ia în braţe şi îl leagănă până adormim toţi.