Armata şi parastasul vesel

Şefii CSA vor să bea şampania statului şi din Cupa Campionilor Europeni

CSA se află în focul pregătirilor pentru sărbătorirea a 30 de ani de la Sevilla. Ce altceva ar mai putea sărbători Armata? Un an de la ultimul meci jucat în Ghencea. Două săptămâni de când evaluatorul mărcii Steaua a fost arestat pentru fapte de corupţie. Un an şi patru luni de când a recuperat marca Steaua şi a expus-o sub pază la Antipa. Patru ani până la Euro 2020, când se va juca din nou fotbal în Ghencea.

Treisprezece ani de când comandantul CSA, George Boroi, pe atunci membru în Consiliul de Administraţie al AFC Steaua, vota „pentru” preluarea clubului de către firma lui Gigi Becali. În fine, iată o aniversare rotundă: un deceniu de când actualul evaluator al mărcii a şters, în calitate de lichidator, datoriile către stat ale Stelei.

Dansul şi cântecul, din partea CSA
Pentru toate aceste distracţii, au plătit contribuabilii. Plătesc în continuare şi ruina din Ghencea, şi timpul pierdut fără fotbal, şi licitaţiile, şi avocaţii. Fiecare manevră din birourile CSA e decontată din bani publici. Fără explicaţii. Şi-acum trebuie să plătim pentru un alt cocteil controversat, cu dans şi cântec, în cadru formal.

Se împlinesc 30 de ani de la Sevilla. Unde-a fost CSA când s-au împlinit 10 ani de la Sevilla, când s-au împlinit 20 de ani? Câştigarea Cupei Campionilor Europeni era o povară pentru Becali, alergic la orice glorie în afară de cea personală. Iar specialiştii în speţe de la CSA habar n-aveau că marca e a statului şi trofeul, asemenea.

Să trăieşti din amintiri nu e un rău în sine. Rău e să trăieşti din lapsusuri. După ce a înstrăinat deliberat bucăţi din memoria Stelei, Armata mai dă o dată cu buretele şi cheamă suporterii la meciuri aniversare. Pe Arena Naţională, cel mai probabil. În Ghencea, iarba n-ar creşte la timp nici dacă-i ordin. CSA tocmai i-a anunţat pe stelişti că echipa aceea din ’86 nu mai există, s-a dus! Şi că echipa din campionat e un fals, care trebuie retrogradat. Şi-atunci care-i bucuria? Care-i sărbătoarea?

Şefii CSA ţin morţiş să servească şampanie la parastas. Pişcoturi pe colivă. Să adune jucătorii de acum 30 de ani şi să-i oblige la o miuţă festivă. Să facă frumos, să dea onor, cu mingea la picior! Dacă ar fi respectat cu adevărat istoria Stelei, şefii CSA n-ar fi dat-o la cântărit pe mâna unei firme de apartament şi a unui expert care l-a avut client şi pe Becali.

Trofeul, ca muniţie
Suporterii Stelei ştiu ce s-a întâmplat acum 30 de ani. Nu e nevoie să le reaminteşti cu fanfara. Ştiu ce s-a întâmplat şi în anii care au urmat după Sevilla ’86. Dar e greu să se lămurească în legătură cu ultimele luni. Nu mai vorbim despre viitor. Până acum, şefii CSA n-au dovedit că pot gestiona cum se cuvine marca Steaua. Tot ce s-au priceput să facă a fost s-o împăieze. S-o pună în vitrină la fosilizat.

Ceea ce organizează pe 7 mai domnii Boroi, Talpan şi alţi manageri gradaţi e o farsă. Totul pentru deruta fanilor! Cupa aceea nu e meritul lor. Ei doar au lăsat-o să se umple de praf, să aibă în ce săpa tranşee. Nu ei i-au produs pe eroii de la Sevilla. CSA de după ’89 doar le-a dat un brânci în braţele lui Becali, care i-a azvârlit din lojă, ca pe ultimii impostori.

Acum şefii CSA nu fac decât să cheltuiască alţi bani publici pentru a-l imita pe duşmanul lor de acte. Adică ei de ce n-ar avea voie să folosească trofeul pe post de muniţie? E jucăria lor, acum. E perfect pentru lovituri de imagine. Altfel, n-avea rost să se agite şi să-l ia înapoi.