Coana Chiriţa la Bologna

FRF nu mai tolerează greşelile de exprimare. Îi obligă pe "tricolori" să spună, ca la oraş, "piftele", nu "chiftele". Urmează să tranşeze între "pireu" şi "piure"

După ce Florin Andone a ridicat din umeri cînd a fost întrebat despre tragedia din Colectiv, FRF le-a interzis „tricolorilor” să mai dea declaraţii pe aeroport. Acum nu ne mai rămîne decît să căutăm pe Google dacă vrem să aflăm ceva.

La plecarea spre Bologna, ne-am astîmpărat setea de cunoaştere ascultîndu-l pe Iordănescu lansînd alte panseuri din colecţia „Gramatica de pe noptieră”. Clar, Generalului nu-i dă nimeni ordine pe linie de PR. „Am făcut o opţiune lîngă Paris”, „sînt 67 de baze sportive unde putem să accesăm”, „important e şi rezultatul, şi jocul”. Selecţionerul a rămas singura reclamă vorbitoare pe baricade în campania „Omul de fotbal, acest intelectual care nu se ignoră”.

Florin Andone, jucătorul Cordobei, nu era la curent cu evenimentele din România. Nu e un caz aşa grav, nu e ca şi cum Răducioiu ar fi uitat limba maternă. De pildă, 30,9 la sută dintre români nu au auzit de calificarea „naţionalei” de fotbal la turneul final de anul viitor. Aşa arată un sondaj INSCOP, comandat de „Adevărul”. Rezultatele cercetării au fost publicate săptămîna trecută, deci oamenii ar fi avut timp să se instruiască. Numai că le-a lipsit un ofiţer de presă, care să le dea bobîrnace.

Doar 38,3 la sută dintre români au urmărit meciurile „tricolorilor” din preliminarii. Asta nu le afectează imaginea acelor români în nici un fel. Dacă nu ştii că România s-a calificat la Euro 2016, nu înseamnă că eşti rupt de realitate, incult, înapoiat, Păcală etc, etc. Înseamnă doar că nu te interesează fotbalul.

64,1 la sută dintre români ştiau despre calificare. Ei reprezintă publicul „naţionalei”. Un public pe care FRF nu-l suspectează de prea multă inteligenţă. Adică de inteligenţă ca tehnică a aplicării la obiect, cum era ea definită de un jurnalist interbelic. Federalii cred că românii aplicaţi la obiectul numit „naţională” fac aceeaşi greşeală ca ei: confundă planurile. Nimeni nu se aşteaptă ca fotbaliştii să bată chelnerii cu un Dostoievski învelit în prosop. Nu cere nimeni de la ei altceva decît fotbal şi bun-simţ. Dacă fotbaliştii au o părere, o idee, un proiect despre altceva decît sportul-rege, cu atît mai bine. Dacă nu, nu. N-o să ne leşine neuronii în braţe din cauza asta.

FRF insistă ca „tricolorii” să le ştie pe toate, să fie „tambour d’instruction”, vorba coanei Chiriţa. Chiar dacă nu sînt, nici n-ar avea cum, Florin Andone şi colegii lui trebuie să pară mereu informaţi. Să aibă pregătite răspunsuri avizate în blocnotes, în caz că-i ascultă reporterii la revista presei. Publicul „naţionalei”, cel real, nu cel subestimat de FRF, nu are astfel de exigenţe de la jucători. Nici de la Iordănescu.

Nu pretinde de la ei să fie oameni renascentişti, care pictează, cîntă şi driblează. Pînă la urmă, e reconfortant să vezi la TV şi cîte un personaj care nu e dotat cu impresii elevate despre absolut orice.
Dacă Federaţia vrea să umble la imaginea pe care-o are societatea despre fotbalişti, e liberă să încerce.  Să-l angajeze pe musiu Şarl, la Departamentul de Furculisioane. Dar n-ar strica să se documenteze întîi care anume e această imagine. Să procedeze ştiinţific, după carte, nu după ureche. Altfel, riscă să schimbe doar superstiţiile federalilor despre fotbalişti. Crisparea provincială a federalilor că pică semidoct dacă fotbaliştii deschid gura.

Contrar temerilor FRF, în afară de insulte şi de „silenzio stampa”, nu există răspunsuri greşite pe care le-ar putea da „tricolorii” la microfon. Comit erori de exprimare. Dar nimeni nu e scutit de asta. Se întîmplă să nu fie informaţi despre un anume subiect. Se întîmplă! Greşelile astea sînt reparabile. Ceea ce se vindecă greu şi dă simptome caraghioase e impostura. Să ne aşteptăm, aşadar, la declaraţii una şi una, după meciul cu elevii lui Conte. Indiferent de rezultat, sîntem superiori, evident. Italienii nu ştiu să pronunţe „spaghetti” cum pronunţăm noi, hipercorect: cu doi de „t”.