Rîul, ramul şi supăratul

Leo Grozavu crede că publicul din Botoşani, care susţine material echipa, o trage în jos din punct de vedere moral şi intelectual. N-are educaţie!

De Crăciun, în 2013, primarul din Botoşani a anunţat că oferă o tabletă iPad unui copil care recită integral „Luceafărul”. În iulie 2015, cu ocazia cupelor europene, Primăria Botoşani a anunţat că va construi un stadion nou, de 18 milioane de euro, „o bijuterie”, pe stil englezesc. A promis, deşi antrenorul FC Botoşani n-a recitat decît un sfert de vers din Scrisoarea a III-a, înaintea returului cu Legia, „Toate să fie cu noi, rîul, ramul”. Apoi a urmat meciul, la sfîrşitul căruia pe tabelă stătea afişat următorul haiku: 0-3.

Spre deosebire de patronul Iftime, care a găsit puterea necesară să dea vina pe unul dintre jucătorii săi, pentru 0-3 cu Legia, antrenorul botoşănenilor le-a bătut obrazul spectatorilor. Şi asta a fost singura lui victorie, în acea seară de Europa League. Leo Grozavu a declarat că e „supărat pentru modul în care ne-am prezentat noi astăzi”. Dar s-a abătut repede de la subiect: „Mai supărat decît asta sînt pe faptul că nu înţelegem unde am ajuns într-un timp scurt, respectiv faptul că echipa avea nevoie de încurajări, de spectatori care să-i susţină pe jucători, nu să vină la joc şi din primul minut să strige la ei, să îi apostrofeze”.

Şi doar le spusese! „Rîul, ramul”…Lansase apelul către botoşăneni, „să nu mai privească (sic!) ca la teatru”. Spectatorii n-au ascultat. Au trăit meciul după cum i-a tăiat capul. De fapt, ei au înţeles că FC Botoşani a ajuns în cupele europene într-un timp prea scurt. Că jocul echipei n-a săltat dramatic în două luni, nici n-avea cum! Că meritul pentru calificare îi aparţine insolvenţei, în timp ce trupa lui Grozavu are meritul strict de a fi terminat campionatul pe fabulosul loc opt. Cel care n-a înţeles ce s-a întîmplat şi pretinde valuri ca pe Bernabeu pare a fi antrenorul. „Şi asta e diferenţa dintre o ţară şi o echipă care sînt la un alt nivel. E vorba de educaţie, pînă la urmă!”, a filosofat Grozavu. Păi, de unde educaţie? Cu ce bani? Ăia daţi pe sistemul de încălzire a gazonului?

Acum, spectatorii botoşăneni trebuie să ducă pe umeri şi răspunderea acestui 0-3. Aşa le trebuie dacă au privit ca la teatru, nu cum vede Leo Grozavu pe la televizor. Spectatorii au suportat cheltuielile pentru construirea Municipalului, pentru nocturnă, pentru amenajarea terenului, vor suporta probabil şi costul noului stadion.

Tot ce înseamnă fotbal în Botoşani, inclusiv o parte din bugetul echipei de Liga 1, înseamnă bani publici. Bani publici, bun public. Ce spune Leo Grozavu despre asta? „Mulţumesc”, „Ne cerem scuze!”, „Vă dăm înapoi măcar banii pe bilete!”? Nu. Nimic plictisitor ca politeţea. Leo Grozavu crede că spectatorii ar trebui să fie recunoscători că au cupe europene la ei în oraş. De ce crede el asta? Pentru că, pînă la urmă, e vorba de educaţie. Pentru că, pînă la urmă, asta e diferenţa dintre antrenorii şi jucătorii altora, care îngenunchează în faţa tribunelor după înfrîngeri, şi antrenorii şi jucătorii care şi-au luat prea în serios titlul de cetăţean de onoare al Botoşaniului. Ei, „crema” locului opt, se simt traşi înapoi de ceilalţi, de cetăţenii de rînd, cu apostrofările şi clipitul lor.

Iată, aşadar, grija echipelor fără nici o grijă, sprijinite de autorităţile locale: reeducarea spectatorilor! Dar, fără supărare, oamenii ăia vin la un spectacol plătit de ei. Iar Leo Grozavu ar trebui să se bucure că a scăpat ieftin. La cît au investit spectatorii botoşăneni în fotbal, aveau dreptul şi să-l asculte la „Luceafărul”.