Victoria lucidităţii

Deşi cîrpită pe ultima sută, Steaua s-a mobilizat ca o armată de rit vechi

Slovacii s-au consumat în atac şi i-au lăsat Stelei spaţii să respire. N-au scos la vedere cele trei capete de balaur. N-au produs flăcări pe nări sau prin crampoane. Scorul la ocazii era 3-2 la pauză în favoarea Stelei.

Roş-albaştrii s-au adunat, s-au găsit unul pe altul, şi-au pus la bătaie instinctele de conservare. E drept, n-au strălucit în atac, dar nici n-au capitulat colectiv înainte de termen. Păreau decişi să reziste ca grecii, pînă în ultimul ceas, al adevărurilor inevitabile. Şi să riposteze, pe contre, doar la strîmtoare, la Termopile sau la Bruxelles.

Deşi cîrpită pe ultima sută, Steaua s-a mobilizat ca o armată de rit vechi. Tade s-a lipit ca un nou rînd de vîsle la corabia de ocnaşi. Iar Hamroun, cel care a obținut lovitura liberă care a dus la primul gol şi al golului al doilea, a adus ceea ce le lipsea campionilor, instinctul de prădător. Restul e strategie. Steaua s-a adunat din corzi, lucidă, şi trăieşte.